Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 868 din 30 noiembrie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 lit. k) si   art. 27 alin. (1) lit. b) si alin. (3) din Legea locuintei nr. 114/1996     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 868 din 30 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 lit. k) si art. 27 alin. (1) lit. b) si alin. (3) din Legea locuintei nr. 114/1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 lit. k) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Ion Gavrilã în Dosarul nr. 25.049/3/2005 (nr. 3.701/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 25.049/3/2005 (nr. 3.701/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 lit. k) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea locuinţei nr. 114/1996 . Excepţia a fost ridicatã de Ion Gavrilã.
În motivarea excepţiei se susţine, în esenţã, cã aplicarea textelor de lege criticate conduce la crearea unor situaţii de inechitate socialã, rezultate din dispoziţia legalã potrivit cãreia doar titularul unui contract de închiriere poate dispune asupra locaţiunii, în dauna persoanelor care locuiesc împreunã cu acesta, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la nivelul de trai, precum şi celor ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile art. 21 lit. k) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, potrivit cãrora:
Art. 21 lit. k): "- Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va cuprinde:
(...) k) persoanele care vor locui împreunã cu titularul contractului;".
Prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) au fost modificate prin <>art. I pct. 7 din Legea nr. 145/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, şi au în prezent urmãtorul cuprins: "În cazul pãrãsirii definitive a domiciliului de cãtre titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum şi în cazul titularului de contract, nerezident, care, fãrã a fi detaşat, nu a mai folosit locuinţa mai mult de 2 ani, fãrã întrerupere, închirierea continuã, dupã caz:
(...) b) în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacã au locuit împreunã cu acesta;
(...) În lipsa persoanelor care pot solicita locuinţa, potrivit alin. 1, contractul de închiriere înceteazã în termen de 30 de zile de la data pãrãsirii domiciliului de cãtre titularul contractului sau de la data înregistrãrii decesului ori de la împlinirea termenului de 2 ani de nefolosire neîntreruptã a locuinţei."
Aceste texte de lege sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 47 - Nivelul de trai, precum şi celor ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã, pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit prevederilor <>art. 21 lit. k) din Legea locuinţei nr. 114/1996 , pãrţi ale contractului de închiriere sunt proprietarul şi chiriaşul, iar persoanele care locuiesc împreunã cu titularul contractului de închiriere dobândesc drepturi locative proprii, cu condiţia sã locuiascã efectiv cu acesta şi sã fie menţionate în contract.
Prin urmare, Curtea constatã cã drepturile locative ale persoanelor care sunt înscrise în contract, deşi sunt drepturi proprii, nu izvorãsc din contractul de închiriere, ci din drepturile locative ale titularului contractului de închiriere. Este motivul pentru care aceste persoane nu pot dispune ele însele de contract, legea recunoscându-le dreptul de a continua locaţiunea numai în anumite condiţii restrictive, şi anume în cazul pãrãsirii definitive a domiciliului de cãtre titularul contractului de închiriere, al decesului acestuia sau al nefolosirii locuinţei de cãtre titularul de contract, nerezident, timp de 2 ani, fãrã întrerupere.
Din aceastã cauzã, nu se poate reţine nicio încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, dat fiind faptul cã titularul contractului de închiriere şi persoanele care locuiesc împreunã cu acesta se aflã în situaţii juridice diferite, iar drepturile lor locative au naturi juridice diferite. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, prin <>Decizia nr. 62 din 6 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 iunie 2000, s-a statuat cã înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nicio contradicţie între textele de lege criticate şi dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 47 referitoare la nivelul de trai, Curtea constatã cã acestea nu au relevanţã în cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 lit. k) şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Ion Gavrilã în Dosarul nr. 25.049/3/2005 (nr. 3.701/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 noiembrie 2006.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
_______
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016