Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 866 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Victor Cornoiu Jitãraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2006, în prezenţa autorului excepţiei, Victor Cornoiu Jitãraşu, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 14.446/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Victor Cornoiu Jitãraşu în cadrul soluţionãrii unei recurs declarat de acesta împotriva hotãrârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a hotãrârii Secţiei pentru judecãtori prin care i s-a respins candidatura pentru funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea cã nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât condiţia suplimentarã introdusã dupã republicarea <>Legii nr. 303/2004 , şi anume aceea de a fi judecãtor timp de cel puţin 2 ani anterior depunerii candidaturii pentru funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o condiţie discriminatorie, deoarece eliminã dreptul procurorilor de carierã, în funcţie, de a promova în funcţia de judecãtor la instanţa supremã, "judecãtorii fiind trataţi mai favorabil decât procurorii". Totodatã aratã cã, având în vedere cã, la data introducerii acestei condiţii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie erau în funcţie judecãtori care au îndeplinit anterior numai funcţia de procuror, discriminarea opereazã şi în ceea ce îi priveşte pe aceştia, pe de-o parte, şi pe procurorii care, ulterior modificãrii legii, nu mai au posibilitatea de a deveni judecãtori la instanţa supremã, pe de altã parte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu în cariera profesionalã a magistraţilor, ci stabilesc regulile pentru accederea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reguli pe care legiuitorul are dreptul sã le instituie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât condiţia ocupãrii cel puţin în ultimii 2 ani a funcţiei de judecãtor la tribunale sau curţi de apel se înscrie în regulile pe care legiuitorul este în drept sã le fixeze pentru promovarea unui magistrat într-o asemenea funcţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor.
Ca urmare a republicãrii acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 51 alin. (1) a devenit art. 52 alin. (1) şi are urmãtorul cuprins: "Promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesionalã şi au o vechime în funcţia de judecãtor sau procuror de cel puţin 12 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale în mãsura şi în sensul celor ce se vor arãta în continuare.
Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 şi 132 din Constituţia României, ca o magistraturã componentã a autoritãţii judecãtoreşti, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciarã interesele generale ale societãţii şi de a apãra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Procurorii au, ca şi judecãtorii, statut constituţional de magistraţi, prevãzut expres în art. 133 şi 134 din Legea fundamentalã. Astfel, potrivit art. 133 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Consiliului Superior al Magistraturii este compus din douã secţii, una din 9 judecãtori, iar cea de a doua din 5 procurori, aleşi şi unii şi ceilalţi în adunãrile generale ale magistraţilor.
În acelaşi sens, Curtea Constituţionalã reţine cã procurorii sunt numiţi în funcţie, ca şi judecãtorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi cã acelaşi organ al autoritãţii judecãtoreşti îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor.
În sfârşit, Curtea constatã cã statutul juridic constituţional al procurorilor este identic cu cel al judecãtorilor în ceea ce priveşte incompatibilitãţile stabilite în aceiaşi termeni în art. 125 alin. (3) şi, respectiv, art. 132 alin. (2), conform cãrora funcţia de procuror, ca şi aceea de judecãtor, este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior.
Aplicând principiile constituţionale evocate, legiuitorul a stabilit, prin <>Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, norme identice sau similare privind incompatibilitãţile şi interdicţiile aplicabile funcţiilor de procuror şi de judecãtor, admiterea în magistraturã şi formarea profesionalã a judecãtorilor şi procurorilor, numirea judecãtorilor şi procurorilor, accesul procurorilor la funcţia de judecãtor şi al judecãtorilor la funcţia de procuror, drepturile şi îndatoririle judecãtorilor şi procurorilor, rãspunderea juridicã a acestora.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceste dispoziţii nu ţin seama de statutul de magistrat al procurorilor şi încalcã principiul egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, stabilind pentru promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie condiţia de vechime de 12 ani în funcţia de judecãtor sau procuror, textul de lege analizat adaugã condiţia exercitãrii în ultimii 2 ani a funcţiei de judecãtor la tribunale sau la curţile de apel. Aceastã din urmã condiţie are ca efect admisibilitatea promovãrii numai a magistraţilor judecãtori şi excluderea posibilitãţii promovãrii magistraţilor procurori.
Discriminarea este cu atât mai evidentã în situaţia unui procuror care solicitã sã fie promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în considerare faptul cã mai înainte de a fi numit în funcţia de procuror îndeplinise timp de peste 12 ani funcţia de judecãtor la tribunale sau la curţile de apel; aplicând prevederile <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , cererea va fi respinsã ca inadmisibilã, pentru singurul motiv cã la data cererii solicitantul este procuror şi cã, deci, nu a îndeplinit în ultimii 2 ani funcţia de judecãtor la tribunale sau la curţile de apel.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalitãţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. În cauzã, se constatã cã judecãtorii şi procurorii se aflã în aceeaşi situaţie juridicã prin statutul lor constituţional similar. În plus, prin condiţia de bazã formulatã de textul analizat pentru promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - condiţia vechimii de 12 ani în funcţia de judecãtor sau de procuror -, procurorii şi judecãtorii sunt, de asemenea, aşezaţi într-o situaţie juridicã identicã. Raportatã la aceste premise ale egalitãţii de tratament juridic, exigenţa îndeplinirii funcţiei de judecãtor în ultimii 2 ani şi, implicit, şi la data cererii de promovare constituie o rupere nejustificatã a echilibrului în sânul celor douã categorii de magistraţi sau, cum deja s-a arãtat, o discriminare contrarã Constituţiei.
Curtea urmeazã, în consecinţã, sã constate cã dispoziţia legalã analizatã este neconstituţionalã în partea care condiţioneazã promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea funcţiei de judecãtor în ultimii 2 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constatã cã dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, în partea care condiţioneazã promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea funcţiei de judecãtor în ultimii 2 ani, sunt neconstituţionale, excepţie ridicatã de Victor Cornoiu Jitãraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
