Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 865 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Felicia Crişan în Dosarul nr. 7.322/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, ca urmare a solicitãrii autoarei excepţiei, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.322/300/2005, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Felicia Crişan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 20 şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 20 din Carta drepturilor omului adoptatã de Uniunea Europeanã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat creeazã în mod evident o discriminare a pãrţilor cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitatã împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei, dar nu poate fi promovatã împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã reglementarea diferitã a cãii de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecãţii şi a celei prin care a fost respinsã o cerere de suspendare a judecãţii nu creeazã premise de discriminare şi de împiedicare a liberului acces la justiţie, ci este de naturã a asigura judecarea procesului într-un termen rezonabil şi evitã posibilitatea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Textul de lege criticat a fost introdus prin <>art. I pct. 77 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "Recursul se poate declara cât timp dureazã suspendarea cursului judecãrii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 224 din 3 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, a reţinut cã textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit constând în aceea cã numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecãţii poate fi atacatã cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacatã doar o datã cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, nu se poate reţine nicio încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie. Reglementarea proceduralã dedusã controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacã încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacatã cu recurs separat, ea poate fi atacatã o datã cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care constituie reglementarea de drept comun în materie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De asemenea, Curtea constatã cã jurisprudenţa sa în aceastã materie este în strânsã corelare cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu poate reţine critica potrivit cãreia textul de lege atacat contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Felicia Crişan în Dosarul nr. 7.322/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
