Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 863 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 si art. 305 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã este prezent interpretul autorizat de limbã englezã, doamna Elena Andrei, desemnat sã asigure traducerea pentru autorul excepţiei.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 39.839/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Joe Ken cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti în contradictoriu cu Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin regula instituitã de art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare, întrucât creeazã posibilitatea de a se stabili limite în ceea ce priveşte administrarea mijloacelor de probã de cãtre pãrţi pentru a-şi dovedi pretenţiile în justiţie. De asemenea, apreciazã cã şi art. 305 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, deoarece nu permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor, care, la rândul lor, trebuie sã nu fi fost prezentate în fazele anterioare ale procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, aratã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 124 alin. (3), în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 167 alin. 1: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacã instanţa socoteşte cã ele pot sã aducã dezlegarea pricinii, afarã de cazul când ar fi primejdie ca ele sã se piardã prin întârziere.";
- Art. 305: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse pânã la închiderea dezbaterilor."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 24, privind dreptul la apãrare, şi art. 124 alin. (3), potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în ceea ce priveşte competenţa recunoscutã instanţei de a hotãrî asupra admisibilitãţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinutã sã o finalizeze printr-o hotãrâre legalã şi temeinicã. Dincolo de raţiunile care impun şi justificã o atare prerogativã, consacrarea ei nu relevã însã niciun fine de neconstituţionalitate.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 167 din Codul de procedurã civilã, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2003, şi <>Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, prilej cu care a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte art. 305 din Codul de procedurã civilã, Curtea a reţinut cã aceastã reglementare reprezintã o normã prin care se stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementeazã sistemul probelor şi cel al cãilor de atac, o regulã de bazã a judecãrii recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul cã, în urma modificãrilor şi completãrilor aduse Codului de procedurã civilã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , în prezent recursul este o cale extraordinarã de atac. Or, se justificã şi din acest punct de vedere deosebirea faţã de apel în ceea ce priveşte inadmisibilitatea probelor noi, cu excepţia înscrisurilor.
În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, şi prin <>Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
