Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 863 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Pan Guanghua în Dosarul nr. 3.755/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Jiang Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007 şi, respectiv, nr. 26/302/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, precum şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 517D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , dispoziţii reluate prin <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 ", ridicatã de Huang Yihua în Dosarul nr. 12.472/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã toate aceste dosare se aflã la al doilea termen de judecatã, iar Oficiul Român pentru Imigrãri, parte în fiecare dintre aceste dosare, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2008, nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008 la Dosarul nr. 515D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului prezent al excepţiei. Acesta solicitã admiterea excepţiei, învederând aspecte de fapt legate de aplicarea în China a legii planificãrii familiale, care limiteazã numãrul de copii pe care un cuplu chinez îl poate avea şi care impune plata unor amenzi foarte mari pentru depãşirea acestui numãr.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizeazã cã dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea statuând în mod constant cã acestea sunt conforme dispoziţiilor Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 3.755/302/2007, nr. 10.116/302/2007 şi nr. 26/302/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar în Dosarul nr. 12.472/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , dispoziţii reluate prin <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 ". Excepţia a fost ridicatã de Pan Guanghua, Huang Yihua, Jiang Lingping şi Jin Meiqin în cauze civile în materia acordãrii statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor care permit acordarea protecţiei subsidiare. Se aratã cã, "dat fiind lipsa de precizie şi claritate, limiteazã sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie", potrivit cãruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsã sau tratament inuman sau degradant, "doar la riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie: rasã, religie, naţionalitate, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social". Se mai aratã cã "dispoziţiile legale criticate permit interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia subsidiarã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã, integritate fizicã şi psihicã. Apreciazã cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedeazã controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prezent al excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 515D/2008, nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008, prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. În Dosarul nr. 517D/2008, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, "<>art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , dispoziţii reluate prin <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 ". Aşadar, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant cã dispoziţiile legale criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã, sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã. Totodatã, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textului de lege atacat, Curtea a reţinut cã acesta oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã. În plus, instanţa de contencios constituţional a arãtat cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine sau în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în aceastã materie sau ale instanţei de judecatã. În acest sens pot fi amintite, dintre cele mai recente, <>deciziile nr. 671 din 12 iunie 2008 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008) şi nr. 593 din 20 mai 2008 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Pan Guanghua şi de Huang Yihua în dosarele nr. 3.755/302/2007, respectiv nr. 12.472/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Jiang Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007, respectiv nr. 26/302/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
