Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 20 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 5 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal a rãspuns avocat Horatiu Coprean, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei, precum şi Georgeta Frincian.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând în esenta ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, ca urmare a suprimãrii caii de atac a apelului în materia soluţionãrii conflictelor şi litigiilor de munca.
Georgeta Frincian solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu incalca prevederile art. 21 şi 128 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.332/2000, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Mures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile criticate "aduc atingere accesului liber la justiţie, care presupune parcurgerea a minimum doua grade de jurisdicţie".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "reglementãrile în materie ale legii ordinare, cu caracter general sau special, permit ca, de regula, instanta de control judiciar, respectiv de recurs, sa pronunţe o soluţie proprie asupra fondului cauzei".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Acest text de lege are urmãtorul conţinut: "(1) În caz de admitere a recursului, instanta va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanta de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenta;
b) judecata de fond a avut loc în lipsa partii care nu a fost legal citata."
Autorul exceptiei susţine ca acest text de lege incalca urmãtoarele dispoziţii constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Astfel, dispoziţiile <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci, dimpotriva, permit soluţionarea litigiilor de munca de cãtre instanţele judecãtoreşti atât în fond, cat şi în recurs. Utilizarea unei singure cai de atac ordinare - recursul - cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevãzut de Codul de procedura civilã, precum şi suprimarea caii de atac a apelului prevãzutã de dispoziţiile legale criticate au ca finalitate doar asigurarea celeritatii soluţionãrii unor asemenea litigii, iar nu încãlcarea dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie. Totodatã Curtea retine, din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi a art. 128 din Constituţie, în temeiul cãruia "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", ca Legea fundamentalã a lãsat în competenta autoritãţii legiuitoare [care, potrivit art. 58 alin. (1), este Parlamentul] sa reglementeze "competenta", "procedura", precum şi "cãile de atac", în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.
În practica judiciarã a Curţii Constituţionale s-a decis în mod constant ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul "la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).
Prevederile art. 128 din Constituţie stabilesc dreptul pãrţilor interesate şi al societãţii - reprezentate prin Ministerul Public - de a exercita impotriva hotãrârilor judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege, dar aceasta nu înseamnã, astfel cum susţine autorul exceptiei, reglementarea constituţionalã a principiului dublului grad de jurisdicţie. De altfel nici prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi nici cele ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilã, principiul dublului grad de jurisdicţie. Este adevãrat ca, de exemplu, art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale reglementeazã dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata penal, dar, pe de alta parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui principiu şi în materie civilã.
Curtea constata ca este neîntemeiatã şi susţinerea privind încãlcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ce consacra dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea a stabilit ca "în sensul practicii instanţei europene conceptul de «proces echitabil» nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac al hotãrârilor judecãtoreşti, nici, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitãrii acestor cai de atac - inclusiv a celor extraordinare - de cãtre toate pãrţile din proces".
În sfârşit, se constata ca prin mai multe decizii Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 (de exemplu, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001).
Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 martie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
