Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 2 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 24 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Neculai Palade în Dosarul nr. 2.886/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Neculai Palade, personal, lipsã fiind cealaltã parte Societatea Comercialã "R&M Policrom" - S.R.L. din Bucureşti, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei, Neculai Palade, solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materia procedurii somaţiei de platã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.886/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Neculai Palade, în calitate de creditor, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis cererea de anulare a unei ordonanţe privind somaţia de platã, cerere formulatã de debitoarea Societatea Comercialã "R&M Policrom" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece prin faptul cã se prevede o singurã cale de atac (cea a recursului), doar pentru debitor, se creeazã o "situaţie discreţionarã şi inegalã a pãrţilor din proces, limitându-se dreptul creditorului la justiţie, la apãrare, la exerciţiul cãilor de atac în limita celor trei grade de jurisdicţie".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât procedura specialã reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 permite creditorului sã obţinã o hotãrâre executorie, în condiţiile în care creanţa sa este necontestatã, dar îl protejeazã şi pe debitor, dându-i acestuia posibilitatea sã anuleze efectele unei astfel de creanţe. Instanţa considerã cã "nu este îngrãdit accesul liber la justiţie şi nici dreptul la cãile de atac, iar interesele pãrţilor nu sunt prejudiciate, întrucât creditorul are oricând la dispoziţie calea dreptului comun pentru satisfacerea pretenţiilor sale".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, accesului liber la justiţie şi nici prevederilor art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac. Aratã, în acest sens, cã reglementarea criticatã de autorul excepţiei a fost elaboratã pentru a oferi creditorilor o procedurã rapidã şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementãri "este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionãrii litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încãlca anumite drepturi consacrate constituţional". Totodatã, apreciazã cã legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura somaţiei de platã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. În final, se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 246/2002 şi nr. 317/2002, iar cu privire la <>art. 8 alin. (5), Decizia nr. 252/2002 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, neinstituind nici privilegii şi nici discriminãri, întrucât, "în formularea apãrãrilor şi exercitarea cãilor de atac, creditorul este egal în drepturi cu debitorul, chiar dacã, sub forma exercitãrii lor, aceste drepturi sunt diferite în funcţie de faza în care se aflã judecarea litigiului". Dreptul de acces la justiţie al creditorului nu este îngrãdit, el putând sã opteze pentru procedura specialã reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 ori pentru procedura din dreptul comun. Creditorul poate exercita şi toate cãile legale de atac, cu excepţia celor împotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã cererea în anulare. Când cererea în anulare se respinge, creditorul nu are nici un interes sã atace hotãrârea, iar dacã cererea în anulare este admisã, el are dreptul, potrivit dispoziţiilor art. 7 teza a doua din ordonanţã, sã introducã cerere de chemare în judecatã, conform regulilor din dreptul comun.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), modificate prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 8 alin. (4) şi (5): "(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare poate fi atacatã cu recurs în termen de 10 zile de cãtre debitor. Recursul se judecã în termen de 30 de zile."
Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128, care în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1), art. 21 şi 129, având urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, singurele dovezi care se administreazã în cadrul acestei proceduri, în afarã de lãmuririle şi explicaţiile date de cãtre pãrţi. Hotãrârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre pãrţi.
Mijloacele procedurale puse la îndemâna pãrţilor diferã tocmai datoritã caracterului special al procedurii, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare faţã de vreuna dintre pãrţi, care sã contravinã art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri contrare principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Soluţia legislativã diferitã în privinţa posibilitãţii celor douã pãrţi ale litigiului de a exercita anumite cãi de atac este determinatã de poziţia procesualã a acestora, de situaţia obiectiv diferitã în care se aflã. Ordonanţa cu somaţia de platã emisã de judecãtor satisface cererea creditorului. Debitorul nemulţumit cu aceastã soluţie poate formula cerere în anulare, iar dacã aceastã cerere este respinsã apare interesul sãu legitim de a ataca sentinţa pe cãile legale de atac. În acest caz, creditorul nu are nici un interes şi nici o justificare pentru exercitarea vreunei cãi de atac.
Totodatã, cu privire la pretinsa încãlcare a accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã şi aceastã susţinere este neîntemeiatã, întrucât admiterea cererii în anulare se întemeiazã pe acelaşi motiv ca şi respingerea cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, respectiv nedovedirea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, stabilitã în condiţiile prevãzute de <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 care justificã recurgerea la aceastã procedurã specialã. În asemenea cazuri, potrivit art. 7 din ordonanţã, creditorul are posibilitatea sã-şi valorifice pretenţiile pe calea acţiunii intentate pe temeiul normelor din dreptul comun, în cadrul cãreia îşi poate dovedi susţinerile prin toate mijloacele legale de probã. Tot în cadrul procedurii de drept comun, debitorul poate exercita toate cãile legale de atac, fãrã ca soluţiile pronunţate în cadrul procedurii somaţiei de platã sã prejudece şi sã prejudicieze interesele sale legitime, ceea ce respectã întocmai principiul stabilit de prevederile constituţionale ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nici o normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
Curtea a fost sesizatã în numeroase cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale sale, printre care şi cele ale <>art. 8, statuând, de exemplu prin Decizia nr. 433 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, cã acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Neculai Palade în Dosarul nr. 2.886/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
