Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 19 mai 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 8 iulie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.283/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 12 mai 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 19 mai 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 13 februarie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã contravin art. 128 şi 130 din Constituţie. Se arata ca, întrucât, potrivit art. 130 din Constituţie, declararea recursului în anulare constituie o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firec ca retragerea acestei cai extraordinare de atac, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacatã este neconstitutionala, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita prin procurorii constituiţi în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã nu este intemeiata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ar urma sa fie respinsã, deoarece, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Soluţia de principiu pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin aceasta decizie definitiva este obligatorie, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, "Pana la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile din proces pot cere continuarea judecaţii".
Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "Art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacatã cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel ca ea a rãmas definitiva.
Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat pãrţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constitutionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa facã necesarã reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementeazã recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, nu contravin art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, care se poate exercita numai de cãtre procurorul general, este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, nu este o problema de constitutionalitate, ci de opţiune legislativã ce nu poate fi cenzurata de justiţia constituţionalã. S-a reţinut, de asemenea, ca posibilitatea partii interesate de a cere continuarea judecãrii recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece prevederile art. 128 şi 130 din Constituţie nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a fãcut în condiţiile legii şi partea nu va putea susţine un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar, desigur, în lumina intereselor sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.283/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 mai 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
