Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 859 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor masuri in domeniul finantelor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 29 iulie 2009
DECIZIE nr. 859 din 16 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor mãsuri în domeniul finanţelor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor mãsuri în domeniul finanţelor publice, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului. La apelul nominal rãspunde doamna Bianca Drãghici, expert pentru probleme juridice în cadrul instituţiei Avocatul Poporului.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Avocatului Poporului solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în adresa de sesizare a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor <>art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie , precum şi <>art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Adresa nr. 1.315 din 5 februarie 2009, trimisã Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor <>art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie , Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor mãsuri în domeniul finanţelor publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit <>art. 480 din Codul civil , dreptul de proprietate este atât un drept absolut ce se exercitã prin cele 3 prerogative ale sale, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv din punctul de vedere al titularului, care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însã, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Or, dacã, potrivit <>Constituţiei , dreptul de proprietate privatã este garantat, atunci el este garantat cu toate cele trei prerogative ale sale. Prin urmare, textele de lege criticate, stabilind plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor, încalcã douã dintre prerogativele dreptului de proprietate, anume posesia şi, respectiv, folosinţa. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economicã. În acest sens, salariul poate fi asimilat unui bun protejat de <>art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie . În plus, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 1.221/2008 , a statuat cã dreptul la salariu este o componentã a dreptului la muncã şi protecţie socialã a muncii ca drept fundamental cu un conţinut complex.
În continuare se susţine cã, pentru salariile plãtite prin carduri, instituţiile de creditare prin intermediul cãrora se efectueazã aceste plãţi nu plãtesc dobânzi, ceea ce duce la o îmbogãţire fãrã just temei a acestora. Mai mult, în virtutea dreptului de proprietate care se întinde la tot ceea ce bunul produce, proprietarul poate cere terţului la care se aflã bunul şi restituirea fructelor produse de acesta.
Şi, în fine, se aratã cã art. 8 din ordonanţa de urgenţã criticatã permite exceptarea de la regula plãţii salariului prin intermediul cardului, dar o asemenea mãsurã este lãsatã la aprecierea ministrului finanţelor.
În conformitate cu prevederile <>art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, având în vedere prevederile <>art. 44 alin. (1) din Constituţie , legiuitorul poate, în considerarea unor interese specifice, sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematicã a <>Constituţiei , astfel încât ele sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând adresa de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor mãsuri în domeniul finanţelor publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 21 decembrie 2007, modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, şi aprobatã prin <>Legea nr. 150/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 18 iulie 2008.
Prevederile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 5: "Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de finanţare, vor lua mãsurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului prin intermediul cardurilor.";
- Art. 6: "(1) Trecerea la plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor pentru instituţiile publice cu sediile în municipii şi oraşe, prevãzute la art. 5, se va face pânã la data de 31 martie 2008.
(2) Salariaţii instituţiilor publice cu sediile în mediul rural, prevãzute la art. 5, beneficiazã, la cerere, de plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor. ";
- Art. 7: "(1) Instituţiile de credit prin care se efectueazã plãţile prevãzute la art. 5 sunt selectate de ordonatorii de credite, în condiţiile legii.
(2) Salariaţii pot opta pentru plata pe card a salariilor prin intermediul altor instituţii de credit decât cele selectate în condiţiile alin. (1).";
- Art. 8: "Instituţiile publice sau, dupã caz, categoriile de persoane pentru care instituţiile publice sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã sunt stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea ordonatorilor principali de credite."
Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale <>art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã şi ale <>art. 135 alin. (2) lit. b) , potrivit cãruia statul trebuie sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Este invocatã şi încãlcarea art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând sesizarea, Curtea Constituţionalã urmeazã sã admitã excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Avocatul Poporului şi sã constate cã prevederile <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 contravin dispoziţiilor <>art. 44 alin. (1) din Constituţie , potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", şi prevederilor <>art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de prevederile generale ale dreptului internaţional".
Chiar dacã drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţã, în privinţa apãrãrii lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se cã noţiunile de "bun" şi "proprietate" au un sens care "nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale" (cauza Beyler împotriva Italiei, 2000).
Obligarea personalului din instituţiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţioneazã folosinţa acestor "bunuri" de existenţa bancomatelor şi automat de voinţa unor persoane juridice private (bãnci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fãrã a se ţine cont de consimţãmântul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuţi de limitarea zilnicã a retragerilor sumelor de bani al cãror plafon este stabilit de bancã. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar pentru un interes de utilitate publicã, şi nicidecum pentru un interes privat.
Nimeni nu poate împiedica însã ca persoana sã poatã solicita eliberarea unui card pentru a putea primi drepturile sale salariale sau alte drepturi de creanţã în aceastã modalitate financiarã.
De altfel, Curtea reţine cã <>art. 6 alin. (2) şi <>art. 8 din ordonanţa de urgenţã criticatã permit exceptarea de la regula plãţii drepturilor salariale prin intermediul cardului, dar o asemenea mãsurã este lãsatã la aprecierea ministrului finanţelor publice.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului şi constatã cã prevederile <>art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor mãsuri în domeniul finanţelor publice sunt neconstituţionale în mãsura în care din acestea se înţelege cã plata drepturilor salariale prin card este obligatorie.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
