Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 858 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 604 din 26 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lazãr Ioan, în nume propriu, şi în calitate de titular al Cabinetului individual de avocaturã "Lazãr Ioan" în Dosarul nr. 3.493/208/2006 al Judecãtoriei Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.493/208/2006, Judecãtoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lazãr Ioan, în nume propriu, şi în calitate de titular al Cabinetului individual de avocaturã "Lazãr Ioan".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã posibilitatea acordatã reclamantului prin textul criticat de a dispune cu privire la locul unde se va desfãşura judecata încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
De asemenea, se invocã şi prevederile art. 20 din Legea fundamentalã cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Caransebeş aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã textul de lege criticat stabileşte competenţa teritorialã alternativã în soluţionarea cererilor ce izvorãsc dintr-un fapt ilicit. Prevederile criticate sunt foarte clare, astfel încât simpla nerespectare a acestora sau temerea cã ar putea fi încãlcate nu poate atrage neconstituţionalitatea textului respectiv. Avându-se în vedere cã nu se invocã motive de neconstituţionalitate intrinseci textelor de lege, ci se criticã modul în care prevederile respective ar putea fi interpretate şi aplicate, critica de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat prevede un caz de competenţã teritorialã alternativã aplicabil în situaţia în care s-a sãvârşit un fapt ilicit, reclamantul având posibilitatea de a depune cererea de chemare în judecatã atât la instanţa de domiciliu al pârâtului, cât şi la instanţa în circumscripţia cãreia s-a sãvârşit acel fapt. Textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut: "În afarã de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente urmãtoarele instanţe: [...]
8. în cererile ce izvorãsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia cãreia s-a sãvârşit acel fapt."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia de lege criticatã reglementeazã un caz de competenţã teritorialã alternativã care consacrã, în cererile ce izvorãsc dintr-un fapt ilicit, dreptul reclamantului de a alege între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa în circumscripţia cãreia s-a sãvârşit acel fapt.
Competenţa teritorialã alternativã nu are semnificaţia unei alegeri neîngrãdite a instanţei, opţiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de o parte, prin arãtarea expresã în lege a situaţiilor în care competenţa teritorialã este alternativã, şi, pe de altã parte, prin arãtarea instanţelor între care se poate alege.
Stabilirea de cãtre legiuitor, în cazul cererilor ce izvorãsc dintr-un fapt ilicit, a unei competenţe teritoriale alternative este motivatã de necesitatea unei mai bune administrãri a justiţiei, probele fiind mai uşor de administrat în apropierea locului în care s-a sãvârşit fapta ilicitã.
Deşi, în cazul competenţei teritoriale alternative, alegerea aparţine întotdeauna reclamantului, odatã aleasã instanţa de judecatã şi introdusã cererea de chemare în judecatã, dreptul de opţiune al reclamantului se stinge, el nemaiputând reveni asupra alegerii sale.
În continuare, Curtea reţine cã poziţia juridicã a reclamantului care declanşeazã procesul este total diferitã de cea a pârâtului chemat în judecatã prin acţiunea introdusã de reclamant, astfel cã nu poate fi vorba de o inegalitate de tratament aplicabil pãrţilor din proces. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formã, dreptului pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil şi nu afecteazã imparţialitatea justiţiei.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã de lege, astfel încât stabilirea regulilor referitoare la competenţa teritorialã alternativã, precum şi la pãrţile care au dreptul de a alege reprezintã o atribuţie exclusivã a legiuitorului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate promovate de autorul excepţiei, excepţia fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lazãr Ioan, în nume propriu, şi în calitate de titular al Cabinetului individual de avocaturã "Lazãr Ioan" în Dosarul nr. 3.493/208/2006 al Judecãtoriei Caransebeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
