Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 857 din 9 iulie 2008 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind completarea art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 16 iulie 2008
Cu Adresa nr. 51/2.123 din 30 iunie 2008, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , formulatã de un numãr de 53 de deputaţi, şi anume: Gheorghe G. Barbu, Ionela I. Bruchental-Pop, Valentin Adrian M. Iliescu, Daniel I. Buda, Petru I. Cãlian, Ion I. Gonţea, Ioan C. Oltean, Cosmin Gabriel C. Popp, Gabriel L. Sandu, Cristian I. Rãdulescu, Marius I. Rogin, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Traian Constantin A. Igaş, Cornel Ştefan C. Bardan, Costicã N. Canacheu, Stelian G. Fuia, Anca M. Constantinescu, Liviu D. Codîrlã, Diana Maria C. Buşoi, Petru C. Lificiu, Anca-Daniela C. Boagiu, Gheorghe G. Sârb, Alexandru A. Ciocâlteu, Cristian B. Ilie, Gheorghe I. Albu, Radu V. D. Lambrino, Valeriu I. Tabãrã, Petre Strãchinaru, Constantin C. Amarie, Daniel I. Ionescu, Constantin M. Petrea, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Graţiela Denisa M. Iordache, Marian Sorin C. Paveliu, Corneliu V. Momanu, Marcel Adrian O. Piteiu, Dumitru M. Pardãu, Romicã C. Andreica, Mircea Teodor M. S. Iustian, Corneliu L. Popescu, Cornel H. Ştirbeţ, Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Marian V. Hoinaru, Viorel N. Oancea, Claudius Mihail Gh. Zaharia, Constantin V. Tudor, Petre I. Ungureanu, Raluca D. Turcan, Ion I. Stoica, Bogdan C. Cantaragiu, Marcel Laurenţiu M. Romanescu, Dãnuţ E. Liga.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 11 lit. a) şi <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.513 din 1 iulie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.602A/2008.
În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se aratã cã "art. 28 alin. (7^1)", introdus prin articolul unic al Legii pentru completarea <>Legii audiovizualului nr. 504/2002 , potrivit cãruia "Programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio conţin, în pondere egalã, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative", încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (1)-(4) şi art. 30 alin. (2), care stabilesc:
- Art. 31 alin. (1)-(4): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit.
(2) Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã.
(4) Mijloacele de informare în masã, publice şi private, sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice.";
- Art. 30 alin. (2): "(2) Cenzura de orice fel este interzisã." Autorii sesizãrii considerã cã art. 28 alin. (7^1) din legea criticatã contravine acestor prevederi constituţionale prin aceea cã:
- "cetãţenii români, şi nu numai aceştia, au dreptul, neîngrãdit, de a avea acces la orice informaţie de interes public". Or, în cauzã, textul de lege criticat "filtreazã" informaţiile în cadrul programelor de televiziune şi de radio, în aşa fel încât acestea sã fie în proporţie egalã pozitive sau negative, ceea ce, în realitate, este o cenzurã interzisã de art. 30 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, potrivit art. 31 alin. (2) din Constituţie, autoritãţile publice au obligaţia sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi a problemelor de interes personal, "ceea ce nu s-ar putea realiza prin intermediul proporţiei de ştiri pozitive şi, respectiv, negative".
- se poate ajunge la "prejudicierea mãsurilor de protecţie a tinerilor sau la securitatea naţionalã, prin faptul cã, ştiri sau o parte dintre acestea, referitoare la cele douã elemente de conţinut al dreptului la informaţie, ar putea sã excedeze, şi ele, proporţiei informaţiei pozitiv/negative." De asemenea, se mai apreciazã cã încãlcarea "ar putea sã se producã prin fapta unei persoane, care nu are cunoştinţe în domeniu şi, ca urmare, aceasta nici nu ar putea fi acuzatã de sãvârşirea vreunei fapte ilegale, ceea ce este contrar şi tuturor principiilor de drept, nu numai celor de nivel constituţional".
- prin respectarea proporţiei de ştiri pozitive/negative, obligaţia constituţionalã a mijloacelor de informare în masã, publice sau private, de a asigura informarea corectã a opiniei publice nu mai poate fi dusã la îndeplinire.
Autorii sesizãrii mai aratã cã în şedinţa din 15 aprilie 2008 Camera Deputaţilor, în calitate de primã Camerã, a respins propunerea legislativã privind completarea şi modificarea <>Legii audiovizualului nr. 504/2002 , în timp ce, în şedinţa sa din data de 25 iunie 2008, Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat aceeaşi propunere legislativã. Ca urmare, "a fost depusã la secretarul general al Senatului, pe data de 25 iunie 2008, în temeiul <>art. 15 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere, pânã la data pronunţãrii prezentei decizii.
CURTEA
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile Legii privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
(1) Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de un numãr de 53 de deputaţi.
(2) Obiecţia de neconstituţionalitate se referã la Legea privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , care prevede: "Articol unic. - La articolul 28 din <>Legea audiovizualului nr. 504/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu urmãtorul cuprins:
«(8) Programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio conţin, în pondere egalã, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative.»"
(3) În esenţã, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin cã noul alineat al art. 28, introdus prin legea criticatã, împiedicã mijloacele de informare în masã, publice sau private, de a-şi îndeplini obligaţia constituţionalã prevãzutã de art. 31 alin. (4) privind informarea corectã a opiniei publice, precum şi cã "filtreazã" informaţiile în cadrul programelor de televiziune şi de radio, ceea ce, în realitate, reprezintã o cenzurã interzisã de art. 30 alin. (2) din Constituţie.
(4) Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã şi urmeazã sã o admitã pentru urmãtoarele considerente:
I. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a legii, prin rapotare la prevederile art. 31 alin. (1)-(4) din Legea fundamentalã
În opinia autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, prin respectarea, în cadrul programelor de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio, a proporţiei de ştiri pozitive/negative, obligaţia constituţionalã a acestor mijloace de informare în masã, publice sau private, de a asigura informarea corectã a opiniei publice nu mai poate fi dusã la îndeplinire.
Sub acest aspect, Curtea reţine cã orice persoanã are dreptul de a fi informatã prompt, corect şi clar, de a primi informaţii pe cale audio sau audiovizualã cu privire la orice problemã sau eveniment de interes public.
Potrivit textului de lege criticat, programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio sunt supuse, în prealabil, unui control pentru diferenţierea ştirilor pozitive de cele negative şi stabilirea unei ponderi egale la difuzarea acestora.
Curtea observã cã textul nu are motivaţia unui interes public justificat, cu semnificaţie pentru viaţa localã ori naţionalã, care sã conducã la partajarea ştirilor în "pozitive" şi "negative". Regula celor douã pãrţi instituitã prin text - "ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative, în pondere egalã" - nu este guvernatã de principii care sã asigure imparţialitate şi echilibru în ce priveşte informarea corectã a cetãţenilor în probleme de interes public, de naturã politicã, economicã, socialã şi culturalã. Sub acest aspect, textul evidenţiazã o omisiune de reglementare, ceea ce face ca, în aceastã formã, sã nu se asigure o informare corectã a opiniei publice, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Constituţie. Aceastã partajare a ştirilor, lipsitã de orice criterii, poate pune în dificultate pe cei chemaţi sã asigure selectarea şi redarea ştirilor şi, totodatã, este de naturã sã introducã subiectivismul în informarea opiniei publice.
În concluzie, aceastã dispoziţie legalã poate duce la manipularea populaţiei prin selectarea subiectivã a informaţiilor sau pur şi simplu prin neinformare care, în acest fel, duce la privarea acesteia de posibilitatea de a lua cunoştinţã de anumite evenimente, ceea ce nu este permis într-o societate democraticã.
II. Cu privire la critica de neconstituţinalitate a legii, prin raportare la dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea fundamentalã
Autorii obiecţiei considerã cã textul de lege criticat "filtreazã" informaţiile în cadrul programelor de televiziune şi radio, în aşa fel încât acestea sã fie în proporţie egalã pozitive sau negative, ceea ce, în realitate, este o cenzurã interzisã de art. 30 alin. (2) din Constituţie.
Aceastã susţinere nu poate fi primitã şi urmeazã a fi respinsã ca atare.
Cenzura de orice fel se referã la controlul prealabil ce s-ar exercita asupra conţinutului emisiunilor posturilor de televiziune şi de radio, dar şi asupra formelor sau modalitãţilor de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritãţilor publice sau a oricãror persoane fizice ori juridice, române sau strãine, şi nu poartã asupra grupãrii ştirilor în cele cu teme pozitive şi, respectiv, negative, în pondere egalã.
"Filtrarea" sau "selectarea" informaţiilor cu teme pozitive sau negative în cadrul programelor de ştiri ale posturilor de televiziune şi de radio reprezintã o operaţiune tehnicã, de mare responsabilitate, care presupune competenţã, în special eticã profesionalã şi obiectivitate din partea celor care o efectueazã, dar nu poate fi consideratã ca un act de cenzurã în sensul art. 30 alin. (2) din Constituţie. Aceastã operaţiune poate conduce însã la o lipsã de informare corectã a cetãţenilor, ceea ce este cu totul altceva.
Norma constituţionalã referitoare la cenzurã a fost dezvoltatã în <>art. 6 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care are urmãtorul cuprins:
"Art. 6. - (1) Cenzura de orice fel asupra comunicãrii audiovizuale este interzisã.
(2) Independenţa editorialã a radiodifuzorilor este recunoscutã şi garantatã de prezenta lege.
(3) Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul, forma sau modalitãţile de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritãţilor publice sau a oricãror persoane fizice sau juridice, române ori strãine.
(4) Nu constituie ingerinţe normele de reglementare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi şi cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a normelor privind drepturile omului, prevãzute în convenţiile şi tratatele ratificate de România.
(5) Nu constituie ingerinţe prevederile cuprinse în codurile de conduitã profesionalã pe care jurnaliştii şi radiodifuzorii le adoptã şi pe care le aplicã în cadrul mecanismelor şi structurilor de autoreglementare a activitãţii lor, dacã nu contravin dispoziţiilor legale în vigoare."
III. Cu privire la criticile referitoare la procesul de finalizare şi adoptare a legii
Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin cã "în şedinţa sa din 15 aprilie 2008 Camera Deputaţilor, în calitate de primã Camerã, a respins propunerea legislativã privind completarea şi modificarea <>Legii audiovizualului nr. 504/2002 , în timp ce, în şedinţa sa din data de 25 iunie 2008, Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat aceeaşi propunere legislativã şi, ca urmare, a fost depusã la secretarul general al Senatului, pe data de 25 iunie 2008, în temeiul <>art. 15 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale".
Curtea constatã cã aspectul criticat nu reprezintã o problemã de constituţionalitate.
Potrivit art. 75 alin. (3) din Constituţie, dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã - în speţã Camera Deputaţilor - proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere - în speţã Senatul -, care va decide definitiv.
Faptul cã la secretarul general al Senatului a fost depus proiectul de lege în forma adoptatã de Senat în şedinţa din 25 iunie 2008 în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale de cãtre senatori reprezintã o deficienţã în activitatea aparatului de lucru al Senatului.
Potrivit <>art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "În vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisã spre promulgare, legea se comunicã Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului", iar potrivit alin. (3) "data la care legea a fost depusã la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţã în plenul fiecãrei Camere în termen de 24 de ore de la depunere".
Din documentele aflate la cele douã Camere rezultã cã "Legea privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, a fost adusã la cunoştinţa deputaţilor şi, respectiv, a senatorilor, la data de 25 iunie 2008".
Asupra acestei legi au fost formulate obiecţiile de neconstituţionalitate de cãtre cei 53 de deputaţi şi asupra constituţionalitãţii ei Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie.
Pentru aceste motive, Curtea constatã cã Legea privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 este neconstituţionalã.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi ale <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea privind completarea <>art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 este neconstituţionalã.
Dezbaterile au avut loc la data de 9 iulie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Augustin Zegrean, judecãtori.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, precum şi preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primuluiministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivã şi general obligatorie.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
