Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 855 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2, 3 si 4 din Codul penal si art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal şi art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cezar Adrian Lãzurcã în Dosarul nr. 14/333/2003 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 14/333/2003, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal şi art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cezar Adrian Lãzurcã în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 215 alin. 2-4 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece se incrimineazã fapte ce ţin de activitatea comercialã.
Dispoziţiile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1), precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece constatãrile de fapt sunt un atribut ce cade în sarcina exclusivã a instanţei de fond, nefiind supuse controlului instanţei de recurs. Autorul mai aratã cã legiuitorul ar fi trebuit sã defineascã ce se înţelege prin eroarea gravã de fapt, în caz contrar aflându-ne în prezenţa arbitrariului, inadmisibil într-un stat de drept.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal - Înşelãciunea şi art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Cazurile în care se poate face recurs, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 215 alin. 2-4 din Codul penal: "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.";
- Art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã: "(1) Hotãrârile sunt supuse casãrii în urmãtoarele cazuri:
[...]
18. când s-a comis o eroare gravã de fapt, având drept consecinţã pronunţarea unei hotãrâri greşite de achitare sau de condamnare;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 566 din 27 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 4 noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 şi 3 din Codul penal, statuând cã "înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã. Scopul acestei reglementãri este acela de a-i proteja pe cei ce îşi exercitã cu bunã-credinţã drepturile şi libertãţile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale. Nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale.
[...] Drept urmare, prin încriminarea ca infracţiune de înşelãciune a faptei sãvârşite prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum şi a faptei de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã, referitoare la «dreptul internaţional şi dreptul intern», respectiv la «tratatele internaţionale privind drepturile omului».
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului, este de observat cã, astfel cum rezultã din chiar conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelãciune are drept premisã o acţiune şi, respectiv, o omisiune, care induce cocontractantul într-o eroare determinantã la încheierea ori executarea actului. Dacã eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la interzicerea privãrii de libertate pentru datorii, este nepertinentã."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit nu de conţinutul reglementãrii, ci de lipsa din conţinut a anumitor precizãri care sã permitã judecãtorului din recurs sã cenzureze constatãrile de fapt. Rezultã aşadar cã se criticã o omisiune de reglementare.
Curtea s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ce vizau omisiuni de reglementare care, ipso facto, nu afectau în mod direct vreo normã constituţionalã, statuând în mod constant cã jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de neconstituţionalitate prin omisiune este inadmisibilã. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinţã în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cezar Adrian Lãzurcã în Dosarul nr. 14/333/2003 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
