Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 854 din 9 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedura civila si ale art. 1441 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocatã de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1858.3/101/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocatã de Ion Surugiu într-o cauzã având ca obiect judecarea apelului într-o cauzã privind rezilierea unui contract de închiriere a unui spaţiu aferent desfãşurãrii activitãţii de comerţ, precum şi o cerere de intervenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 51 din Codul de procedurã civilã contravin dreptului constituţional la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece admisibilitatea unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei cãi de atac duce la tergiversarea soluţionãrii cauzei, prin exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte pãrţi din proces. Se aratã cã beneficiul oferit de legea procesualã intervenientului nu este justificat, dat fiind faptul cã acesta nu invocã un drept propriu, ci doar sprijinã apãrarea uneia din pãrţi.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 1441 din Codul civil, se aratã cã inopozabilitatea faţã de cumpãrãtor a locaţiunii fãcute înainte de înstrãinarea bunului, deoarece locaţiunea nu are datã certã, împiedicã liberul acces al locatarului la o activitate economicã, în condiţiile în care actul de vânzare se referã la un spaţiu aferent desfãşurãrii unei activitãţi de comerţ.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 51 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1441 din Codul civil, potrivit cãrora:
- Art. 51 din Codul de procedurã civilã: "Cererea de intervenţie în interesul uneia din pãrţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.";
- Art. 1441 din Codul civil: "Dacã locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpãrãtorul este dator sã respecte locaţiunea fãcutã înainte de vânzare, întrucât a fost fãcutã prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certã, afarã numai când desfiinţarea ei din cauza vânzãrii s-ar fi prevãzut în însuşi contractul de locaţiune.".
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, art. 45 - Libertatea economicã şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, se invocã art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prevederile art. 51 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme procedurale, emise de legiuitor în temeiul competenţei sale, recunoscute prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, posibilitatea formulãrii unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei cãi de atac nu este de naturã a contraveni dreptului pãrţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte pãrţi din proces, nu poate fi interpretatã ca o tergiversare a soluţionãrii cauzei. Dimpotrivã, acest drept recunoscut intervenientului în proces este o transpunere pe plan procesual a dreptului constituţional la apãrare, ce este garantat în tot cursul procesului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 53 din Codul de procedurã civilã, intervenientul dobândeşte calitatea de parte din momentul admiterii cererii sale.
II. În ceea ce priveşte art. 1441 din Codul civil, autorul excepţiei, care are calitatea de locatar al unui spaţiu destinat desfãşurãrii unei activitãţi de comerţ, invocã încãlcarea dreptului constituţional al liberului acces la o activitate economicã, deoarece contractul de locaţiune a încetat, ca efect al vânzãrii bunului, dat fiind faptul cã persoana care a cumpãrat bunul nu este datoare sã respecte locaţiunea ce a fost încheiatã anterior vânzãrii, în situaţia în care aceasta nu este cuprinsã într-un înscris autentic sau într-un act sub semnãturã privatã cu datã certã.
Aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru opozabilitatea contractului de locaţiune faţã de cumpãrãtor nu poate fi invocatã ca motiv de neconstituţionalitate, în acord şi cu principiul general de drept potrivit cãruia nimeni nu se poate prevala de propria culpã în susţinerea intereselor sale - nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocatã de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
