Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 850 din 18 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si pentru prorogarea termenului prevazut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente si ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 827 din 10 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene şi ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Cornel Iosif Borchescu în Dosarul nr. 8.288/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 819D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 177/R din 19 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.288/30/2011, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neco nstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene şi ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Cornel Iosif Borchescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare şi a unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate aduc limitări nepermise dreptului de acces la justiţie, în condiţiile în care prorogarea termenului de la care şedinţele de judecată vor fi înregistrate a fost dispusă printr-o ordonanţă de urgenţă, act normativ care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, nu poate afecta drepturile fundamentale. Sub acest aspect, autorul excepţiei apreciază că sistemul actual constituţional cunoaşte o vădită lipsă de coerenţă, deoarece, pentru ordonanţele simple, Constituţia prevede că nu pot fi adoptate în domeniul legilor organice, dar nu şi că nu pot afecta drepturile şi libertăţile fundamentale, aspect prevăzut în mod expres în cazul ordonanţelor de urgenţă, care pot interveni şi în domeniul legii organice. Per a contrario, ar rezulta că prin ordonanţe simple se poate aduce atingere acestei categorii de drepturi.
Cât priveşte dispoziţiile criticate ale Legii nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine că instanţele de judecată nu ar trebui să fie subordonate, sub aspect financiar, Ministerului Justiţiei, deoarece astfel se aduce atingere independenţei judecătorilor şi principiilor constituţionale ce guvernează înfăptuirea justiţiei.
Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie, reclamantul având posibilitatea de a se adresa justiţiei cu o cerere de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în concordanţă cu punctele de vedere exprimate anterior în cauze similare şi soluţionate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.259 din 8 octombrie 2009, nr. 492 din 20 aprilie 2010, nr. 112 din 9 februarie 2012, nr. 131 din 16 februarie 2012 şi nr. 208 din 6 martie 2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare şi motivării scrise a autorului excepţiei, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 noiembrie 2011, care au următorul conţinut: "Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2012."
Termenul menţionat în textul de lege criticat a fost prorogat până la data de 1 iulie 2013 prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012. Având în vedere că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, iniţial criticate, şi-au încetat aplicabilitatea, iar termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 este, în prezent, reglementat de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, rezultă că asupra acestor din urmă prevederi urmează a se pronunţa Curtea Constituţională.
Totodată, obiectul excepţiei îl constituie şi prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins:
"(2) Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite."
Textele din Constituţie invocate ca fiind încălcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3)-(5) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 16 alin. (1)-(2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 52 alin. (3) care instituie răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53 alin. (1) care prevede expres şi limitativ situaţiile ce justifică restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) referitor la domeniile de reglementare prin lege organică, art. 115 alin. (6) privind domeniile în care este interzisă adoptarea ordonanţelor de urgenţă, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2), alin. (5) teza întâi şi alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti, stabilirea prin lege a competenţei şi a procedurii de judecată şi, respectiv, la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ şi ale art. 148 alin. (2)-(4) cu referire la principiul aplicării cu prioritate a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională constată ca aceasta urmează să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
Constituţionalitatea soluţiei legislative de prorogare a termenului prevăzut de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, privind înregistrarea prin mijloace audio-video a şedinţelor de judecată, a mai fost examinată, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Cu titlu de exemplu pot fi reţinute: Decizia nr. 574 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Decizia nr. 1.259 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011 sau Decizia nr. 666 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 22 august 2012. Respingând excepţia, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanţelor de judecată.
Întrucât, faţă de aspectele analizate cu prilejul pronunţării deciziilor menţionate, în prezenta cauză nu au fost relevate elemente noi, de natură a determina schimbarea acestei jurisprudenţe, cele acolo reţinute îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar.
Având în vedere că nu se poate reţine încălcarea vreunuia dintre drepturile fundamentale invocate, Curtea nu poate să constate nici încălcarea art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, care interzice ca prin ordonanţă de urgenţă să fie afectate drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.
Cât priveşte dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea constată că acestea nu au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Critica de neconstituţionalitate formulată faţă de aceste norme vizează o pretinsă lipsă de independenţă a judecătorului şi încălcarea principiilor constituţionale ce guvernează înfăptuirea justiţiei, vicii generate, în opinia autorului excepţiei, de subordonarea sub aspect financiar a instanţelor judecătoreşti faţă de Ministerul Justiţiei.
Curtea constată că prevederile de lege criticate, potrivit cărora "Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principalde credite", nu sunt de natură a afecta înfăptuirea justiţiei în concordanţă cu principiile enumerate la art. 124 din Constituţie şi nici nu pot afecta statutul constituţional al judecătorilor. Prin definiţie, justiţia este un serviciu public, fiind firesc şi necesar ca activitatea instanţelor şi parchetelor să fie finanţată de la bugetul de stat, astfel cum prevede art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Faptul că ministrul de justiţie are calitatea de ordonator principal de credite şi că bugetul instanţelor judecătoreşti este gestionat de Ministerul Justiţiei constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activităţii desfăşurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entităţi aparţinând unor autorităţi publice distincte. Instanţele judecătoreşti aparţin puterii judecătoreşti şi nu au în competenţele proprii activităţi de execuţie bugetară, acestea fiind specifice instituţiilor şi organelor aflate în structura Guvernului. Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activităţii de natură administrativă a instanţelor judecătoreşti este atribuită unei instituţii ce aparţine puterii executive, aşa cum acest lucru nu poate echivala nici cu încălcarea independenţei judecătorului sau a principiilor ce guvernează realizarea actului de justiţie. Atribuţia esenţială şi definitorie a judecătorului, aceea de "a spune dreptul", concretizată în soluţiile pronunţate şi motivate, nu poate avea nicio legătură cu gestionarea bugetului unei instanţe judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Cornel Iosif Borchescu în Dosarul nr. 8.288/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
