Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 85 din 27 iulie 1994 cu privire la constitutionalitatea Legii privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL Nr. 209 din 11 august 1994
Curtea Suprema de Justiţie, cu adresa nr. 252 din 21 iulie 1994, a sesizat Curtea Constituţionalã pentru constatarea neconstitutionalitatii unor texte din Legea privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã.
Din conţinutul sesizãrii rezulta ca aceasta priveşte legea în ansamblul sau, cu doua excepţii referitoare la art. 2 alin. 2 şi art. 5 alin. 2, precum şi la art. 26. În esenta, obiecţiile de neconstituţionalitate sînt urmãtoarele:
a) Se susţine ca noua reglementare, denaturind scopul <>Legii nr. 58/1991 , ingradeste dreptul unor categorii de cetãţeni de a participa la procesul de privatizare, ca urmare a încãlcãrii prevederilor art. 41, art. 135 şi art. 37 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate şi la dreptul de libera asociere.
În acest sens se arata ca, întrucît legea se bazeazã pe disponibilitatea unor persoane de a privatiza societãţile comerciale unde sînt încadrate, Fondul Proprietãţii de Stat şi Fondurile Proprietãţii Private, în calitate de proprietari ai acţiunilor sau au pãrţilor sociale ce alcãtuiesc capitalul de stat al acestor societãţi, nu vor mai putea influenta "forma şi ritmul privatizãrii", ceea ce ar putea "incetini şi chiar denatura activitatea de privatizare de la finalitatea ei".
De asemenea, se considera ca noua reglementare "contravine spiritului ce se delega din Constituţie în ce priveşte libertatea de asociere şi protecţia proprietãţii private", întrucît conţine dispoziţii ce limiteazã libertatea actului de comerţ şi protecţia concurentei ori care sînt "contrare principiilor fundamentale de asociere". Aceasta din urma caracterizare se referã îndeosebi la prevederile art. 26 din lege, privind atribuţiile consiliului de administraţie al asociaţiei, considerindu-se ca ele "ar fi firesc sa apartina adunãrii generale".
În acelaşi sens, se considera ca generalizind constituirea de asociaţii ale salariaţilor la toate societãţile comerciale, consecinţele practice vor fi ca acţiunile societãţilor comerciale nu vor mai putea fi puse în vînzare de Fondul Proprietãţii de Stat prin oferte de vînzare cãtre public sau pe baza de licitaţie publica, ceea ce este contrar art. 134 din Constituţie care consacra principiile economiei de piata, începînd cu libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale.
În ceea ce priveşte art. 2 alin. 2 şi art. 5 alin. 2 din lege, potrivit cãrora în aceeaşi unitate economicã se poate constitui o singura asociaţie, se considera ca aceste prevederi incalca dreptul la libera asociere prevãzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie.
b) Se susţine ca generalizarea metodei de privatizare constind în schimbul de certificate de proprietate "fãrã a se tine seama de gradul diferit de atractivitate al fiecãrei societãţi" ar putea crea inechitati sociale şi economice, întrucît da posibilitatea salariaţilor societãţii de a participa, în condiţii avantajoase, la privatizarea acesteia, spre deosebire de salariaţii bugetari şi agricultori care nu vor putea participa la acest proces. În acest sens se considera ca se incalca prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, mai ales ca "noua lege admite o singura metoda de privatizare (MEBO), ceea ce limiteazã cadrul juridic al acestei activitãţi".
În temeiul <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 s-au cerut punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului care, însã, nu le-au comunicat.
La data de 25 iulie 1994, Grupul parlamentar al P.U.N.R. din Senat a depus un memoriu prin care, în esenta, considera ca obiecţiile de neconstituţionalitate invocate de Curtea Suprema de Justiţie sînt neintemeiate. În acest sens se arata ca legea criticata a fost elaborata tinindu-se seama de opiniile reprezentanţilor tuturor partidelor reprezentate în Parlament, iar aspectele menţionate în sesizare au fost dezbãtute şi cu reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Fondului Proprietãţii de Stat şi Fondurilor Proprietãţii Private. De asemenea, se menţioneazã ca singura intervenţie contrarã legii a fost din partea unor reprezentanţi ai Guvernului, asa cum a rezulta şi din nota transmisã Parlamentului de cãtre domnul ministru de stat Mircea Cosea, al carei conţinut este similar cu cel al sesizãrii. În legatura cu critica legatã de inechitatile sociale pe care le-ar putea genera noua reglementare, se arata ca ea este nejustificatã, cît timp prevederile referitoare la oferta şi licitaţia publica sau la negocierea directa, din <>Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , nu sînt afectate.
De asemenea, referitor la afirmatia ca noua lege ar denatura activitatea de privatizare, se considera ca, dimpotriva, aplicarea ei presupune conlucrarea Fondului Proprietãţii de Stat şi a Fondurilor Proprietãţii Private, precum şi ca ea este utila, îndeosebi, pentru privatizarea întreprinderilor mici şi mijlocii, urmînd ca metoda cea mai adecvatã sa fie stabilitã de cãtre cele doua Fonduri, în calitate de proprietare ale acţiunilor ce se înregistreazã.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere obiecţiile de neconstituţionalitate din sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, opinia Gruoului de parlamentar al P.U.N.R. din Senat, prevederile Legii privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã, precum şi principiile şi dispoziţiile Constituţiei, retine urmãtoarele:
În baza <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze cauza, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie şi al prevederilor <>art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 , iar sesizarea s-a fãcut cu respectarea cerinţelor legale.
În legatura cu încãlcarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietãţii de Stat şi al Fondurilor Proprietãţii Private asupra acţiunilor şi pãrţilor sociale ce alcãtuiesc capitalul de stat al societãţilor comerciale ce se privatizeazã, în sesizare se considera ca dreptul asociaţiilor salariaţilor de a cumpara, pentru membrii lor, acţiunile - proprietatea acestor Fonduri -, limiteazã posibilitatea Fondurilor de a influenta "forma şi ritmul privatizãrii" şi de a instraina acţiunile prin oferta de vînzare cãtre public sau pe baza de licitaţie publica.
Dreptul de proprietate al celor doua Fonduri asupra acţiunilor este subordonat scopului final, care este privatizarea capitalului de stat al societãţilor comerciale. Aceasta rezulta din prevederile <>art. 1 din Legea nr. 58/1991 , potrivit cãrora "Legea privatizãrii societãţilor comerciale stabileşte cadrul juridic corespunzãtor transferului proprietãţii de stat în proprietatea privatã a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice". De aceea, de principiu, o metoda care, fãrã a inlatura procedeele actuale de privatizare, prevãzute de <>Legea nr. 58/1991 , este subordonata aceluiaşi scop, nu poate fi contrarã destinaţiei sociale a dreptului de proprietate al acestor Fonduri asupra capitalului social al societãţilor supuse privatizãrii.
De altfel, din conţinutul art. 26 lit. b) şi art. 48 din lege rezulta ca acţiunile se negociaza de asociaţia salariaţilor cu cele doua Fonduri, între care se semneazã şi contractul pentru cumpãrarea lor.
De asemenea, dupã cum rezulta din prevederile art. 29, asociaţia dobîndeşte acţiuni în condiţiile <>art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991 . Deci, dacã se are în vedere ca, potrivit art. 46 din aceasta din urma lege, privatizarea se face prin oferte cãtre public, vînzare prin licitaţie, vînzare prin negociere directa sau prin orice combinatie a acestor proceduri şi ca art. 48 alin. 2 se referã numai la negocierea directa, instituind un drept de preferinta în favoarea salariaţilor care se afla în condiţii egale de concurenta cu alţi cumpãrãtori potenţiali, rezulta ca noua reglementare se aplica numai în aceasta ipoteza. Ca urmare, asociaţia salariaţilor nu participa la oferta sau licitaţia publica, iar la negocierea directa ea poate dobîndi acţiuni numai în cazul în care, asa cum prevede <>art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991 , oferã condiţii egale cu alţi cumpãrãtori potenţiali.
De aceea, obiecţia legatã de limitarea procedeelor de privatizare constind în oferta şi licitaţia publica şi de încãlcarea, astfel, a dreptului de proprietate al Fondurilor asupra acţiunilor care urmeazã a fi privatizate este nejustificatã. Nu se poate incalca o procedura de privatizare la care asociaţiile nu participa, cît timp noua reglementare nu instituie o ordine prioritara sau de preferinta pentru negocierea directa, care este singura metoda de privatizare la care participa asociaţia salariaţilor.
În concluzie, avînd în vedere şi dispoziţiile art. 41 din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, rezulta ca prevederile legii criticate, în ceea ce priveşte garantarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietãţii de Stat şi al Fondurilor Proprietãţii Private, fiind în concordanta cu finalizarea acestui drept, nu sînt neconstituţionale. Aceste prevederi nu ar putea fi considerate neconstituţionale nici sub aspectul dreptului salariaţilor, cît timp participarea lor la asociaţie este benevolã, şi nici al celorlalţi cetãţeni, întrucît participarea lor la procesul privatizãrii, astfel cum este el reglementat de <>Legea nr. 58/1991 , nu este afectatã.
În ceea ce priveşte art. 16 din Constituţie, ce consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii, în sesizare se susţine ca acest principiu ar fi încãlcat deoarece de avantajele asocierii nu beneficiazã decît salariaţii asociaţi, nu toţi cetãţenii care cumpara acţiuni în procesul privatizãrii. Sînt avute în vedere, în primul rind facilitãţile prevãzute în favoarea salariaţilor. Este de menţionat însã ca avantajele legate de cumpãrarea de acţiuni în rate sau pe baza de credit sînt prevãzute şi de <>Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , care, la art. 49, prevede ca salariaţii, membrii conducerii şi pensionãrii beneficiazã, în condiţiile stabilite de Fondul Proprietãţii de Stat, de credite, plata la termen, plata în rate sau alte facilitãţi, ţinînd seama de specificul acţiunilor şi de condiţiile concrete de efectuare a vinzarii. Deci facilitãţile prevãzute de noua reglementare corespund celor instituite de <>Legea nr. 58/1991 . Aceasta din urma lege, pe lîngã facilitãţile pe care le-a menţionat expres, îngãduie Fondului Proprietãţii de Stat sa stabileascã şi alte facilitãţi. De aceea, stabilirea unor asemenea facilitãţi de cãtre legiuitor, cum ar fi în legatura cu plafonarea dobinzii şi fixarea unei durate minime a ratelor, evident ca nu poate fi neconstitutionala, cît timp ele sînt de natura sa înlesneascã procesul de privatizare.
De principiu, însã, instituirea unor facilitãţi pentru salariaţi nu este contrarã prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece egalitatea în drepturi nu înseamnã o mãsura egala pentru situaţii diferite. Or, este evident ca situaţia salariaţilor nu poate fi aceeaşi cu a altor cetãţeni, atît sub aspectul motivatiei, cît şi al interesului în privatizarea societãţii. În lipsa acestor facilitãţi ar insemna ca privatizarea sa fie exclusiv în favoarea celor care au capitalul financiar necesar pentru cumpãrarea acţiunilor, cu excluderea, practic, a celor prin a cãror activitate capitalul astfel investit se valorifica, ceea ce este inechitabil şi discriminatoriu. Tocmai de aceea, <>Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , ca şi unele reglementãri similare din alte tari, a stabilit unele facilitãţi la care se referã şi noua lege. Acestea puteau fi acordate, potrivit <>Legii nr. 58/1991 , de cãtre Fondul Proprietãţii de Stat, astfel încît cu atît mai mult ele pot fi acordate de legiuitor.
În ceea ce priveşte susţinerea din sesizare ca noua reglementare ar exclude anumite categorii de cetãţeni de la procesul de privatizare, ea este neîntemeiatã cît timp, asa cum s-a arãtat, nu sînt inlaturate metoda privatizãrii prin oferta sau licitaţie publica şi nici negocierea directa cu participarea oricãrui alt competitor în afarã de asociaţia salariaţilor. În aceste condiţii, nimeni nu este discriminat întrucît, în esenta, asociaţia salariaţilor este doar un mijloc de organizare şi reprezentare a salariaţilor în cadrul mecanismului general de privatizare prin negocierea directa a acţiunilor, prevãzut de <>Legea nr. 58/1991 , spre a asigura efectivitatea drepturilor pe care le au, astfel încît nu poate avea semnificatia unei încãlcãri a egalitãţii cetãţenilor în fata legii.
Constituirea asociaţiei se face prin liberul consimtamint ale celor ce se asociaza. Principiul prevãzut la art. 2 alin. 2 şi la art. 5 alin. 2 din lege, potrivit cãruia într-o societate comercialã funcţioneazã o singura asociaţie, este o restringere a dreptului a dreptului de asociere justificatã însã de prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, întrucît, evident, o asemenea asociaţie poate valorifica în condiţii mai bune drepturile membrilor decît dacã aceştia s-ar organiza în mai multe asociaţii care ar concura între ele. Concurenta, la negociere, este - asa cum rezulta din prevederile <>art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991 -, în principal, între salariaţi şi alţi cumpãrãtori potenţiali.
În ceea ce priveşte atribuţiile consiliului de administraţie prevãzute la art. 26, care se susţine în sesizare ca "ar fi firesc sa apartina adunãrii generale", este de menţionat ca aceasta nu reprezintã o problema de constitutionalitate, cît timp nu se incalca un drept fundamental al membrilor asociaţi, consfintit de Constituţie.
De asemenea, nu reprezintã o problema de constitutionalitate critica facuta în sesizare în legatura cu utilizarea pentru, dobindirea acţiunilor, a certificatelor de proprietate "fãrã a se tine seama de gradul diferit de atractivitate al fiecãrei societãţi comerciale" avînd în vedere ca la baza declansarii privatizãrii sta, potrivit art. 7 din lege, un studiu de fezabilitate.
În legatura cu obiecţia de neconstituţionalitate legatã de încãlcarea prevederilor art. 134 din Constituţie, care consacra principiile economiei de piata, este de menţionat ca asociaţiile salariaţilor, facilitind privatizarea, evident ca inlesnesc crearea unei asemenea economii şi deci, prin ipoteza, nu pot fi contrare ei. Numai într-o conceptie potrivit cãreia o asemenea economie este asociata cu o polarizare accentuata a societãţii, noua reglementare ar putea fi consideratã ca antinomica. Dar aceasta conceptie nu este a Constituţiei, care proclama, la art. 1 alin. (3), demnitatea omului şi libera dezvoltare a personalitãţii umane ca valori supreme şi garantate. De aceea privatizarea, în mãsura în care este conceputã ca un proces democratic nu poate fi în favoarea numai a celor care au acumulat capitalul necesar pentru cumpãrarea acţiunilor societãţilor comerciale ce se privatizeazã, astfel încît posibilitatea salariaţilor de a participa, în mod organizat, la acest proces, este o mãsura legislativã de natura sa asigure efectivitatea drepturilor ce le-au fost conferite de lege spre a putea accede la proprietatea acţiunilor deţinute în prezent de stat.
Ţinînd seama de considerentele expuse, se constata ca prevederile Legii privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã sînt constituţionale.
Vazind şi dispoziţiile art. 41, art. 134, art. 37 alin. (1) şi art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 17-20 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Dispoziţiile Legii privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã sînt constituţionale.
2. Prezenta decizie se comunica, potrivit legii, Preşedintelui României, precum şi Curţii Supreme de Justiţie şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 27 iulie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
