Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 848 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8914/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei personal, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei, care depune note scrise prin care solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile din Constituţie sau din documentele internaţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.914/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Guo Xiaodong într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru strãini (actualul Oficiu Român pentru Imigrãri).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat "limiteazã excesiv şi discriminatoriu" dreptul de proprietate al strãinilor care se aflã în România în scop de desfãşurare a unor activitãţi comerciale. În acest sens, precizeazã cã, prin refuzul de prelungire a dreptului de şedere în România, este expus riscului de a pierde investiţia pe care a fãcut-o pe teritoriul României. De asemenea, aratã cã un asemenea amestec al autoritãţii în exercitarea dreptului de proprietate intervine numai în cazul strãinilor, nu şi în cazul propriilor cetãţeni, motiv pentru care susţine cã se instituie un regim discriminatoriu, contrar prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În plus, criticã şi lipsa de precizie şi claritate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã "excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, neavând legãturã cu textul constituţional invocat al art. 44 alin. (2) din Constituţia României care garanteazã proprietatea privatã".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât textul constituţional invocat în susţinerea criticii nu are legãturã cu prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , iar situaţia de fapt prezentatã este de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu conţine norme contrare principiului egalei garantãri şi ocrotiri a proprietãţii private de cãtre lege, indiferent de titular. Totodatã, apreciazã cã acesta se aplicã uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri pe criterii arbitrarii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care are urmãtorul cuprins: "Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la garantarea proprietãţii private, precum şi celor ale art. 14 din aceeaşi convenţie, privind interzicerea discriminãrii, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1, privind interzicerea generalã a discriminãrii, din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 limiteazã în timp dreptul acelor strãini, care se aflã în România, temporar şi în mod legal, de a rãmâne pe teritoriul statului român "numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere". Aceastã condiţie este pe deplin justificatã de raţiuni de control al fenomenului migraţionist, prin impunerea respectãrii anumitor obligaţii de cãtre strãinii care au dobândit dreptul de şedere temporarã pe teritoriul României. Aceste dispoziţii trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", text constituţional care se aplicã nu numai cetãţenilor României, ci şi strãinilor şi apatrizilor. Din aceastã perspectivã, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile <>art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , potrivit cãrora "Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade".
Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã o criticã de neconstituţionalitate pertinentã, întemeindu-şi motivarea pe dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale lipsite de orice legãturã cu obiectul de reglementare al textului de lege supus controlului de constituţionalitate. Astfel, pretinsa încãlcare a dispoziţiilor din Legea fundamentalã şi din convenţia amintitã referitoare la protecţia proprietãţii private nu poate fi reţinutã, întrucât invocarea acestora nu are relevanţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte constituţionale nefiind incidente în cauzã.
Nici critica prin raportare la acele dispoziţii privind interzicerea discriminãrii prevãzute în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în Protocolul nr. 12 la Convenţie nu este întemeiatã, întrucât, prin ipotezã, textul se adreseazã exclusiv strãinilor, nicidecum cetãţenilor români, astfel încât nu se poate susţine existenţa unei discriminãri între aceste douã categorii de persoane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8.914/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
