Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 844 din 24 iunie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum si ale art. 339 alin. 1 si art. 385^18 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 844 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum si ale art. 339 alin. 1 si art. 385^18 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 12 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Dîrgãu, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în Dosarul nr. 8.517/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorii Attila Pap, Marius Pintea şi Viorel Codrean au formulat fiecare câte o cerere de acordare a unui nou termen de judecatã. Astfel, autorul Attila Pap a motivat cã de la data primirii citaţiei şi pânã în prezent nu a avut timp suficient pentru a contacta apãrãtorul care sã îi reprezinte interesele, autorul Marius Pintea a motivat cã nu se poate prezenta în faţa Curţii fiind plecat în interese de serviciu, fãrã însã a face vreo dovadã în acest sens, iar autorul Viorel Codrean a motivat o lipsã de procedurã cu unii dintre inculpaţi, fãrã a menţiona în ce constã viciul.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor formulate.
Curtea, deliberând asupra cererilor formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, constatã cã Decizia de sesizare a fost emisã la 5 noiembrie 2009, iar de la acea datã şi pânã în prezent s-a scurs un interval suficient pentru autor în vederea întreprinderii demersurilor necesare apãrãrii. De asemenea, autorul Marius Pintea nu a depus dovezi în susţinerea imposibilitãţii sale de a se prezenta în faţa Curţii, iar procedura de citare a fost legal îndeplinitã cu toţi cei 6 autori. Aşa fiind, Curtea respinge cererile formulate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a acesteia ca nefondatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 3.635 din 5 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.517/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Dîrgãu, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 250 din Codul penal referitoare la infracţiunea de purtare abuzivã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 53, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece este nemulţumit de împrejurarea cã angajatul din alte servicii publice ce vizeazã o funcţie de demnitate publicã sau alte funcţii care implicã autoritatea de stat (demnitari, consuli, secretari de stat, executori judecãtoreşti) nu intrã sub incidenţa textului criticat. Aceeaşi criticã este arãtatã şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 289 şi art. 291 din Codul penal, întrucât mai existã şi ale categorii de persoane care întocmesc înscrisuri autentice (avocaţi), dar care nu au calitatea de funcţionari. Or, prin reglementarea contestatã se instituie o discriminare între funcţionarii publici şi celelalte persoane care sunt abilitate sã întocmeascã un înscris autentic.
Dispoziţiile art. 339 alin. 1 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece limiteazã dreptul pãrţilor de a formula cereri doar în legãturã cu cercetarea judecãtoreascã, lipsind prevederea de a formula excepţii, acest drept fiind prevãzut doar la capitolul mãsurilor premergãtoare cercetãrii judecãtoreşti de art. 320 alin. 2 şi art. 301 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instanţa de recurs a stabilit vinovãţia inculpaţilor în condiţiile în care a admis existenţa unui probatoriu insuficient, iar instanţa de fond cãreia i s-a trimis cauza spre rejudecare este limitatã exclusiv de administrarea de probe şi nu poate pronunţa o hotãrâre contrarã opiniei exprimate anterior de instanţa de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, în calitate de instanţã de recurs chematã sã se pronunţe asupra legalitãţii şi temeiniciei încheierii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei, a opinat cã excepţia de neconstituţionalitate, deşi are legãturã cu soluţionarea cauzei, fiind deci admisibilã sub acest aspect, este neîntemeiatã pe fond, prevederile criticate fiind constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 - Purtarea abuzivã, art. 289 - Falsul intelectual, art. 291 - Uzul de fals, toate din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 cu denumirea marginalã Terminarea cercetãrii judecãtoreşti şi art. 385^18 cu denumirea marginalã Limitele rejudecãrii, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 250 din Codul penal: "Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţã de o persoanã, de cãtre un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
Ameninţarea sãvârşitã de cãtre un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
Lovirea sau alte acte de violenţã sãvârşite de cãtre un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
Vãtãmarea corporalã sãvârşitã de cãtre un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vãtãmarea corporalã gravã sãvârşitã de cãtre un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.";
- Art. 289 din Codul penal: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.";
- Art. 291 din Codul penal: "Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã când înscrisul este sub semnãturã privatã.";
- Art. 339 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Înainte de a declara terminatã cercetarea judecãtoreascã, preşedintele întreabã pe procuror şi pe pãrţi dacã mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetãrii judecãtoreşti.";
- Art. 385^18 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa de rejudecare trebuie sã se conformeze hotãrârii instanţei de recurs, în mãsura în care situaţia de fapt rãmâne cea avutã în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotãrârea este desfiinţatã numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penalã sau civilã, instanţa de rejudecare se pronunţã în limitele în care hotãrârea a fost casatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289 şi art. 291 din Codul penal, Curtea constatã cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalitãţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile de "funcţionar public" şi de "alţi funcţionari" nu sunt de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de salariaţi fiind de domeniul legii. În plus, modalitatea de încadrare juridicã a faptelor penale în funcţie de subiectul activ este o problemã ce ţine de modul de interpretare şi de aplicare a legii, atribut care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie se realizeazã de instanţele judecãtoreşti de drept comun.
În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 din Codul de procedurã penalã referitoare la terminarea cercetãrii judecãtoreşti şi la limitele rejudecãrii în cazul casãrii hotãrârii de cãtre instanţa de recurs, Curtea constatã cã instituţia controlului judiciar îşi gãseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentalã, iar prin art. 385^18 din Codul de procedurã penalã se dã eficienţã acestuia, dat fiind cã fãrã obligativitatea îndrumãrilor date de instanţa de control judiciar nu s-ar putea realiza finalitatea acestei cenzuri. Dacã judecãtorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi sã se supunã îndrumãrilor instanţei de apel sau de recurs, s-ar putea reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţatã, ajungându-se la exercitarea repetatã a cãilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionãrii cauzelor în mod nepermis, şi astfel s-ar încãlca cerinţa soluţionãrii proceselor "într-un termen rezonabil".
De asemenea, nu sunt încãlcate nici dispoziţiile referitoare la egalitatea de tratament în faţa legii, întrucât normele criticate se aplicã fãrã discriminare tuturor persoanelor vizate, fãrã a fi pusã în discuţie de cãtre instanţa de recurs vinovãţia sau nevinovãţia persoanelor cercetate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Dîrgãu, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în Dosarul nr. 8.517/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016