Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 841 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie domiciliate in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, excepţie ridicatã de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecãtoriei Oradea Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine, în principal, cã excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil deoarece dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 au fost abrogate implicit prin efectul prevederilor <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, potrivit cãrora "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã (...) orice alte dispoziţii contrare (...)". În subsidiar, în ipoteza în care Curtea Constituţionalã apreciazã cã textul legal criticat este în vigoare, reprezentantul Ministerului Public considerã cã acesta contravine prevederilor art. 25 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece restrânge în mod disproporţionat exerciţiul dreptului la liberã circulaţie. Deoarece mãsura refuzului eliberãrii paşaportului sau a suspendãrii lui pe o perioadã fixã de 5 ani opereazã de drept, trebuie luate în considerare aspecte de oportunitate, iar orice restrângere a exerciţiului unui drept trebuie motivatã, particularizatã şi dispusã pe o duratã rezonabilã, ce nu poate depãşi 3 ani, potrivit <>art. 38 din Legea nr. 248/2005 .
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007, Judecãtoria Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Mihai Gigel într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale în mãsura în care stabilesc o restrângere a exerciţiului unui drept - dreptul la liberã circulaţie - pe o perioadã fixã de 5 ani, fãrã a exista o restrângere proporţionalã (de exemplu de la 1 la 5 ani), în funcţie de situaţia concretã care a determinat mãsura dispusã (de exemplu, sãvârşirea în formã consumatã sau în forma tentativei, sãvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasã a frontierei unui stat strãin sau cea de cãlãuzire). Prin urmare, stabilirea unei pedepse unice, invariabile, pentru o serie de infracţiuni diferite, prevãzute de art. 1-3 din aceeaşi ordonanţã, contravine normelor art. 53 alin. (2) din Constituţie, care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi în anumite condiţii, printre care şi respectarea principiului proporţionalitãţii dintre mãsura dispusã şi situaţia care a determinat aplicarea acelei mãsuri.
Judecãtoria Oradea - Secţia penalã nu îşi expimã opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale.
Astfel, mãsura suspendãrii, pentru o perioadã de 5 ani, a dreptului de folosire a paşaportului sau refuzul eliberãrii paşaportului pentru cetãţeanul român, condamnat în temeiul prevederilor referitoare la trecerea ilegalã a frontierei unui stat strãin, nu întruneşte condiţiile constituţionale ale art. 53 prevãzute pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, în sensul cã nu se încadreazã în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ stabilite la alin. (1) şi nici nu respectã principiul proporţionalitãţii cuprins la alin. (2) al textului constituţional. Acest principiu presupune ca orice restricţie sã corespundã scopului pentru care a fost prevãzutã, în anumite limite strict necesare, în funcţie de situaţia datã. De asemenea, prin stabilirea acestei sancţiuni fixe - 5 ani de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului - judecãtorul nu are posibilitatea sã decidã în funcţie de situaţia concretã existentã.
În plus, se apreciazã cã ordonanţa de urgenţã, în ansamblul ei, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigenţelor de tehnicã legislativã, întrucât nu îndeplineşte cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sã îşi poatã conforma conduita, astfel încât sã evite consecinţele nerespectãrii normelor acesteia. De asemenea, considerã cã normele <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 au cãzut în desuetudine, având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, în cadrul cãreia este asiguratã libera circulaţie a persoanelor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA ,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Textul legal criticat prevede urmãtoarele:
"Cetãţeanului român condamnat în temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuzã eliberarea paşaportului sau, dupã caz, i se suspendã dreptul de folosire a acestuia pe o perioadã de 5 ani." Articolele menţionate reglementeazã urmãtoarele infracţiuni şi pedepse:
Art. 1 - Trecerea ilegalã a frontierei unui stat strãin, pedepsitã cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;
Art. 2 - Racolarea, îndrumarea sau cãlãuzirea uneia ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau organizarea uneia ori a mai multora dintre aceste activitãţi ilegale, pedepsitã cu închisoarea de la 2 la 7 ani, şi tentativa la cele douã infracţiuni menţionate;
Art. 3 - Iniţierea sau constituirea unei asocieri în scopul sãvârşirii infracţiunii prevãzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri, pedepsitã cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Autorul apreciazã cã textul de lege indicat contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã, iar mãsura dispusã trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau libertãţii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele ce se vor arãta în continuare:
Critica autorului excepţiei se întemeiazã pe prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, sub aspectul încãlcãrii principiului proporţionalitãţii, însã omite dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi text fundamental. Potrivit acestora, "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Mãsura cuprinsã la <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , constând în refuzul autoritãţilor competente de a elibera paşaportul sau de a suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioadã de 5 ani, este dispusã împotriva cetãţeanului român condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 1-3 din ordonanţa de urgenţã, referitoare la trecerea frauduloasã a frontierei unui stat strãin. Efectul prevederilor de lege criticate este, într-adevãr, restrângerea exerciţiului dreptului la liberã circulaţie, prevãzut de art. 25 din Constituţie şi de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, însã mãsura contestatã are caracterul unei mãsuri speciale, instituite printr-un act normativ cu caracter special, ce vizeazã reglementarea şi sancţionarea comportamentului infracţional al cetãţenilor români în strãinãtate.
Curtea apreciazã cã sãvârşirea unor infracţiuni legate de trecerea frauduloasã a frontierei unui stat strãin, în diferite forme de gravitate, prezintã un pericol social ridicat pentru acel stat a cãrui graniţã s-a trecut în mod fraudulos şi, totodatã, determinã deteriorarea relaţiilor externe ale României cu acel stat, cu grave consecinţe sub numeroase aspecte referitoare la politica internaţionalã, în ansamblul sãu. A fost opţiunea legiuitorului adoptatã în cadrul politicii penale a statului ca, prin instituirea mãsurii de restrângere a exerciţiului dreptului de liberã circulaţie în strãinãtate pe o perioadã fixã de 5 ani, sã se urmãreascã prevenirea şi sancţionarea unor asemenea fapte, ce au un impact negativ asupra imaginii României în lume şi îngreuneazã desfãşurarea în termeni amiabili a unor relaţii externe mutuale, în special în contextul în care ţara noastrã are calitatea de nou membru al Uniunii Europene.
În concluzie, Curtea constatã cã mãsura prevãzutã de <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 este necesarã într-o societate democraticã, impusã din raţiuni de apãrare a securitãţii naţionale, a ordinii publice şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor şi vizeazã în egalã mãsurã pe toţi cei aflaţi în ipoteza normei, fiind, aşadar, pe deplin justificatã sub aspectul îndeplinirii condiţiilor art. 53 din Constituţia României şi ale art. 2 pct. 3 şi 4 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, excepţie ridicatã de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecãtoriei Oradea -- Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
