Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 84 din 2 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 26 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JACOBS TRADE GROUP" S.R.L. - Mãgurele în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.372/2003, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JACOBS TRADE GROUP" - S.R.L. - Mãgurele.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul criticat încalcã prevederile constituţionale privind protecţia proprietãţii private (art. 41), privind dreptul la liberul acces în justiţie (art. 21), prevederile art. 134 din Constituţie potrivit cãruia "Economia României este economie de piaţã", precum şi prevederile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În legãturã cu acest din urmã act, autorul excepţiei invocã şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, care dau prioritate reglementãrilor internaţionale în cazul neconcordanţelor între tratatele internaţionale şi legile interne în materia drepturilor omului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii, instanţa aratã cã "mãsura suspendãrii acţiunilor judiciare pornite împotriva societãţii aflate în administrare specialã este menitã sã salveze societãţile aflate în dificultate, pentru a-şi putea îndeplini în continuare funcţiile economice. Aceastã mãsurã nu încalcã principiul liberului acces la justiţie, deoarece, prin natura ei, ea constituie un act judiciar de decizie, luat de instanţa competentã pe o perioadã limitatã, respectiv pânã la încetarea procedurilor de administrare specialã".
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere, se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate "nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi nu îngrãdesc accesul liber la justiţie". În argumentarea acestei susţineri, Guvernul se referã la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din care citeazã: "Art. 21 din Constituţie prevede posibilitatea sesizãrii justiţiei, fãrã sã instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legalã sau judiciarã a unor cauze şi ca atare dispoziţiile legale criticate nu intrã în contradicţie cu prevederea constituţionalã menţionatã". (<>Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003). Se menţioneazã cã prin aceastã decizie s-a constatat constituţionalitatea prevederilor criticate, iar "prin excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Societatea Comercialã «JACOBS TRADE» S.R.L. nu se aduc elemente noi de naturã a schimba soluţiile anterioare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins: "Toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societãţii comerciale înainte sau dupã instituirea supravegherii financiare se suspendã pe perioada cuprinsã între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzarecumpãrare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 a fost modificat prin <>art. I pct. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, având, în urma acestei modificãri, urmãtorul conţinut: "Acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societãţii comerciale înainte sau dupã instituirea supravegherii financiare se suspendã pe perioada cuprinsã între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 12 luni de la data instituirii supravegherii financiare".
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, atunci când dispoziţia legalã criticatã pentru neconstituţionalitate a fost modificatã, excepţia rãmâne admisibilã în mãsura în care noua reglementare legalã menţine, în substanţa sa, reglementarea anterioarã. Având în vedere cã, în cauzã, aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 , astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 .
În esenţã, autorul excepţiei susţine cã textul de lege încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind protecţia proprietãţii private (devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 44), pe cele ale art. 21 privind dreptul la liberul acces la justiţie, precum şi pe cele ale art. 134 alin. (1) privind economia de piaţã [devenit art. 135 alin. (1)]. Totodatã, se susţine cã textul încalcã şi art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aplicabil în dreptul intern, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, anterior modificãrii intervenite prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 .
Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003, a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 , ca nefondate.
În considerentele <>Deciziei nr. 350/2003 , a fost analizatã critica de neconstituţionalitate a textului de lege, formulatã în lumina aceloraşi texte constituţionale invocate şi în cauza de faţã. Curtea a reţinut, între altele: "dispoziţiile <>Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar în acest scop cap. III (art. 16-21) «Mãsuri speciale în procesul de privatizare» instituie o procedurã de administrare specialã în perioada de privatizare pentru societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni, procedurã menitã sã favorizeze accelerarea procesului de privatizare şi sã facã atractive, în cadrul acestui proces, societãţile comerciale cu capital de stat". Între aceste mãsuri sunt menţionate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) din lege, referitor la care, prin decizia Curţii, s-a reţinut: "Având în vedere perioada de timp limitatã pentru care se pot suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societãţilor la care fac referire dispoziţiile legale criticate, [...] nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, care include dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi dreptul de a stãrui în continuarea procesului judiciar declanşat, pânã la soluţionarea definitivã a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, inclusiv exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege, drept care, în speţã, nu este suprimat. Art. 21 din Constituţie prevede posibilitatea sesizãrii justiţiei, fãrã sã instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legalã sau judiciarã a unor cauze şi, ca atare, dispoziţiile legale criticate nu intrã în contradicţie cu prevederea constituţionalã menţionatã".
De asemenea, referitor la compatibilitatea dintre textul criticat şi art. 41 şi 135 din Constituţie privind proprietatea privatã, precum şi cu cele ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea a reţinut cã "mãsura temporarã a suspendãrii acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însãşi, este luatã în vederea realizãrii scopului strategic, de interes general, al privatizãrii, fãrã a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte îndreptãţite sã acţioneze în judecatã societãţile comerciale respective".
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 134 (devenit art. 135) din Constituţie privind economia, Curtea a reţinut, prin decizia menţionatã, cã "textele legale criticate contribuie la consolidarea economiei de piaţã şi la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi protejarea intereselor cetãţenilor în activitatea economicofinanciarã".
Faptul cã ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale perioada maximã de suspendare a fost fixatã la 12 luni, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 , nu este de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, termenul maxim de suspendare nefiind exagerat. De altfel, şi în situaţia prevãzutã de <>art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , Curtea a admis posibilitatea suspendãrii soluţionãrii unor cauze chiar pe perioade de pânã la doi ani. De exemplu, <>Decizia nr. 231 din 5 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, şi <>Decizia nr. 115 din 18 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut cã suspendarea exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu încalcã principiul liberului acces la justiţie, dat fiind cã, prin însãşi natura ei, aceastã mãsurã a fost luatã pe o perioadã limitatã, potrivit <>art. III alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 .
În consecinţã, considerentele care au stat la baza acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JACOBS TRADE GROUP" - S.R.L. - Mãgurele în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
