Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 839 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecãtoriei Buzãu.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 9.407/2006, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Emilian Constantin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã intrã în contradicţie cu prevederile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul cã nu include şi existenţa unui "viciu fundament de procedurã", respectiv cã a existat un caz de incompatibilitate. Astfel, autorul excepţiei a fãcut trimitere la faptul cã unul dintre judecãtorii care au fãcut parte din completul care a pronunţat Decizia penalã nr. 356 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Buzãu, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 1.409/2005 a Judecãtoriei Buzãu, a fãcut parte şi din completul care a pronunţat Decizia penalã nr. 306/1999 a Tribunalului Buzãu prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 2.028/1998 a Judecãtoriei Buzãu, ambele hotãrâri ale Judecãtoriei Buzãu având ca obiect revizuirea Sentinţei penale nr. 926/1996 a Judecãtoriei Buzãu.
Judecãtoria Buzãu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut:
"Revizuirea poate fi cerutã când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la alte prevederi din Legea fundamentalã. Astfel, prin <>Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, şi <>Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 394 din Codul de procedurã penalã.
În prezenta cauzã, instanţa constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã în condiţiile în care cazul de incompatibilitate invocat de autorul excepţiei este prevãzut în mod expres de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, printre cazurile în care se poate face recurs.
În consecinţã, nu se poate susţine cã prin art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã se încalcã dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la art. 4 par.2 din Protocolul nr. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Dispoziţiile privind revizuirea hotãrârilor judecãtoreşti definitive (deci deschiderea procesului conform legii şi procedurii penale) sunt reglementate în mod expres în Codul de procedurã penalã, astfel cã sunt respectate atât prevederile cuprinse în Legea fundamentalã, cât şi cele cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În plus, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În acest sens, prin <>Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite şi nici nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normã juridicã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecãtoriei Buzãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
