Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 837 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 22 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, personal, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, Remus Toma solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, prezentând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.862/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Toma în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat "diminueazã deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevãzute de lege", fiind contrar art. 1 alin. (3) din Constituţie "[...] în situaţia concretã a cauzei din dosarul penal nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã [...]". Se aratã cã textul de lege favorizeazã abuzurile în justiţie, întrucât prin neprezentarea pãrţilor la care acesta se referã nu se creeazã posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, este în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentalã. Se susţine, totodatã, cã în cauzã au fost pronunţate soluţii la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia în condiţiile în care fãptuitorii nu au fost audiaţi, nu au scris declaraţii, eliminându-se administrarea de probe, şi cã, în absenţa dosarului de urmãrire penalã şi a intimaţilor la şase termene ale procesului de la Curtea de Apel Alba Iulia, nu a existat posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, "dreptul la apãrare fiind, dacã nu eliminat, cel puţin diminuat."
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate "asigurã, alãturi de celelalte prevederi procedurale, garanţiile procesuale verificãrii soluţiilor de netrimitere şi actelor procedurale date de procuror, iar acest control este tocmai de esenţa liberului acces la justiţie, prin sistemul instanţelor judecãtoreşti."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei."
Persoanele la care face referire textul de lege criticat sunt cele prevãzute de teza întâi a art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, respectiv: "persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea [...]".
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi în art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Curtea reţine cã textul de lege criticat este menit sã înlãture eventualele abuzuri în justiţie, în sensul tergiversãrii soluţionãrii cauzelor, dând expresie dreptului la un proces echitabil şi principiilor înfãptuirii justiţiei în statul român de drept. Astfel, judecata cauzei în lipsa pãrţii care a fost citatã în condiţiile legii este o soluţie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit sã punã capãt conflictului juridic dedus judecãţii şi sã restabileascã ordinea de drept, fãrã întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinţe a pãrţilor în litigiu. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în <>Decizia nr. 311 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, a cãrei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât nu creeazã privilegii sau discriminãri pe criterii arbitrare şi nu aduc nicio atingere dreptului la apãrare al pãrţilor care îşi pot angaja apãrãtor, pot propune probe şi, în general, se pot prevala, fãrã nicio îngrãdire, de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Mai mult, ca o garanţie suplimentarã a exercitãrii drepturilor mai sus arãtate, legiuitorul a prevãzut, în alin. 4 ultima tezã a art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, posibilitatea judecãtorului de a lua mãsuri pentru prezentarea persoanei lipsã, atunci când considerã cã este absolut necesarã prezenţa acesteia.
De altfel, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care s-a desfãşurat cercetarea penalã, precum şi judecata, în cauza în care are calitatea de petent. Astfel, acesta susţine cã nu a avut posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, fiind astfel încãlcate şi principiile înfãptuirii justiţiei, precum şi cele ale statului de drept. Asemenea critici nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã", fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
