Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Doba în Dosarul nr. 291/306/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepţiei, prin care se solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare a judecãrii cauzei, arãtând cã de la data invocãrii excepţiei şi pânã în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, apreciind cã aceasta nu este temeinic motivatã, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 291/306/2005, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Doba.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal încalcã prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.
Judecãtoria Sibiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Învinuirea mincinoasã fãcutã prin denunţ sau plângere, cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre o anume persoanã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii sunt contrare art. 21 din Constituţie, privitor la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta cauzã.
Prin <>Decizia nr. 270 din 19 decembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece o dispoziţie legalã care incrimineazã şi sancţioneazã învinuirea mincinoasã a unei persoane cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni nu poate fi consideratã contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie. Învinuirea mincinoasã presupune un denunţãtor care ştie de la început cã învinuirea se referã la o faptã care nu existã sau care nu este sãvârşitã de persoana învinuitã. Prin urmare, cunoscând acest adevãr, denunţãtorul calomnios numai cu rea-credinţã poate invoca în susţinerea excepţiei textele constituţionale privitoare la dreptul la acces liber la justiţie sau la libertatea de opinie. Existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasã presupune cunoaşterea de cãtre denunţãtor a caracterului mincinos al denunţãrii, prin care se aduce atingere înfãptuirii justiţiei şi demnitãţii persoanei învinuite pe nedrept. Dacã fãptuitorul a fost într-o eroare evidentã asupra situaţiei de fapt, denunţul sãu, chiar dacã ar cuprinde afirmaţii vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la rãspundere penalã în baza art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, ca drept fundamental, trebuie exercitat "cu bunã-credinţã", potrivit art. 54 din Legea fundamentalã, "fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Or, aceastã bunãcredinţã este exclusã în cazul persoanei care învinuieşte în mod mincinos pe o altã persoanã de sãvârşirea unei infracţiuni, situaţie care face imposibilã încãlcarea, prin art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicolae Doba în Dosarul nr. 291/306/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
