Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 831 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) partea finala din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 3 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în aces sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 161 din 28 februarie 2006 . Se mai apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã <>art. 52 din Constituţie, deoarece Legea nr. 550/2002 a fost adoptatã în conformitate cu cerinţele impuse de art. 76 din Constituţie. Totodatã, se considerã cã susţinerile autorului excepţiei, care se referã la existenţa unor neconcordanţe legislative, nu pot fi analizate de cãtre Curte, întrucât excedeazã competenţei acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã acţiunea autorului excepţiei pentru anularea raportului de evaluare a unui spaţiu comercial.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã textele constituţionale ale art. 21, ale art. 52 şi ale art. 129. În acest sens, se apreciazã cã <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 eliminã posibilitatea unei instanţe superioare de a controla modul în care a fost aplicatã legea de cãtre prima instanţã. Totodatã, se considerã cã sunt încãlcate prevederile art. 282 alin. 1 teza a 2-a din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã. În acest sens, se aratã cã reglementarea limitelor exercitãrii dreptului la acţiune la un singur grad de jurisdicţie prin lege ordinarã încalcã textele constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã <>Legea nr. 550/2002 conţine o reglementare specialã, prin care s-a promovat o soluţie legislativã diferitã faţã de reglementarea cu caracter general cuprinsã în <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Alegerea soluţiei, într-o situaţie specialã, ţine exclusiv de voinţa legiuitorului, chiar dacã aceasta este diferitã de dreptul comun în materie.
Totodatã, se aratã cã dispoziţiile art. 129 din Constituţie, care se referã la cãile de atac, nu cuprind nici o precizare cu privire la numãrul gradelor de jurisdicţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din motivarea acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) partea finalã din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul <>legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "(3) Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Judecata se face de urgenţã, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentatã de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotãrârea este definitivã şi irevocabilã".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalitãţii prevederilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , chiar sub aspectele avute în vedere de cãtre autorul excepţiei.
Astfel, prin <>Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, Curtea a statuat cã Legea fundamentalã nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind în art. 129 cã acestea se exercitã "în condiţiile legii". Cu acelaşi prilej, Curtea a arãtat cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
De asemenea, Curtea a apreciat cã nici mãcar Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, aceastã garanţie proceduralã existând doar în materie penalã, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, textul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilitãţii efective de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac".
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a încãlcãrii prevederilor Codului de procedurã civilã şi ale <>Legii nr. 554/2004 , Curtea observã cã, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizeazã un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, ceea ce presupune controlul conformitãţii acestora în raport cu dispoziţiile Constituţiei, şi nu are competenţa de a asigura coordonarea legislativã, atribuţiune ce revine, în mod exclusiv, autoritãţii legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) partea finalã din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GVM Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.147/CA/2006-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
