Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Primcom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.571/2005 al Judecãtoriei Pucioasa.
La apelul nominal se prezintã avocatul autoarei excepţiei, Cristian Florian Pop, lipsind partea Societatea Comercialã "Textila Sinmatex" - S.A., faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fondul cauzei, avocatul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea criticii, întrucât dispoziţiile procesuale cuprinse în art. 18^1 îngrãdesc posibilitatea pãrţii interesate de a solicita instanţei judecãtoreşti învestite trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente material, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã raţiunea care a stat la baza adoptãrii art. 18^1 din Codul de procedurã civilã o constituie respectarea principiului celeritãţii, prevãzut expres de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.571/2005, Judecãtoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Primcom" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã raţiunea legiuitorului de a stabili competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti ţine de anumiţi factori legali şi morali, printre care asigurarea posibilitãţii justiţiabilului de a fi judecat de o instanţã formatã din judecãtori competenţi atât din punct de vedere al cunoştinţelor acumulate în timp, cât şi al profesionalismului lor. Or, art. 18^1 din Codul de procedurã civilã înfrânge dispoziţiile art. 21 din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie şi creeazã o inegalitate între reclamant şi pârât sub aspectul alegerii instanţei care sã soluţioneze litigiul, încãlcând astfel principiul egalitãţii armelor, circumscris noţiunii de proces echitabil. De asemenea, netrimiterea cauzei la instanţa devenitã competentã în urma modificãrii cuantumului valorii obiectului nu respectã nici condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, iar aplicarea textului de lege crtiticat determinã judecarea pricinii de o instanţã necompetentã material dupã valoare, cu încãlcarea normelor imperative prevãzute de art. 2 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Judecãtoria Pucioasa apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Codul de procedurã civilã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate, prin care sunt sancţionate faptele culpabile ale unor persoane care au cauzat starea de insolvenţã a debitorului, sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa învestitã potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa dupã valoarea obiectului cererii rãmâne competentã sã judece, chiar dacã, ulterior învestirii, intervin modificãri în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), care prevãd accesul liber la justiţie, ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi ale art. 126 alin. (2) privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând dispoziţiile Codului de procedurã civilã, Curtea observã cã delimitarea activitãţii instanţelor judecãtoreşti, între ele, se realizeazã prin intermediul regulilor competenţei jurisdicţionale, materiale şi teritoriale. În cadrul competenţei materiale, criteriul referitor la natura cauzei este hotãrâtor pentru stabilirea instanţelor competente de a judeca litigiile deduse justiţiei. Însã, ori de câte ori litigii de aceeaşi naturã sunt distribuite unor instanţe de grade diferite, criteriul menţionat nu poate determina de unul singur delimitarea competenţei, astfel încât este nevoie de utilizarea celorlalte criterii obiective prevãzute de lege, cum ar fi importanţa economicã sau valoarea obiectului pricinii, calitatea pãrţilor sau urgenţa soluţionãrii procesului.
Dispoziţiile art. 18^1 din Codul de procedurã civilã fac trimitere la criteriul valoric ce determinã stabilirea competenţei materiale a instanţei şi au fost introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 în scopul eliminãrii unor probleme de interpretare pe care le-a ridicat aplicarea în practicã a acestui criteriu. Prevederile legale criticate, cuprinse în titlul III "Dispoziţii speciale" al cãrţii I "Competenţa instanţelor judecãtoreşti", stabilesc competenţa instanţei, învestitã potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa dupã valoarea obiectului, de a judeca litigiul chiar dacã, ulterior sesizãrii sale, intervin modificãri în ceea ce priveşte valoarea obiectului litigiului. Prin urmare, norma proceduralã este incidentã în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la modificãrile survenite pe parcursul desfãşurãrii procesului şi numai în situaţia în care aceste modificãri se referã la obiectul indicat în actul de învestire, respectiv în cererea de chemare în judecatã. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirmã regula potrivit cãreia competenţa se fixeazã încã din momentul sesizãrii instanţei, cererea de chemare în judecatã, ca element al acţiunii civile, individualizând instanţa.
În virtutea acestui text de lege, instanţa judecãtoreascã învestitã prin cererea de chemare în judecatã îşi prelungeşte competenţa cu privire la soluţionarea litigiului al cãrui obiect şi-a modificat valoarea. Curtea constatã cã o atare soluţie legislativã este justificatã de necesitatea realizãrii unei bune administrãri a justiţiei, printr-o judecatã a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor art. 18^1 din Codul de procedurã civilã fiind aceea de a evita declinãrile de competenţã impuse de majorarea sau micşorarea cuantumului obiectului supus litigiului.
În considerarea celor arãtate, Curtea nu poate reţine critica potrivit cãreia art. 18^1 din Codul de procedurã civilã aduce atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), care prevãd accesul liber la justiţie, şi ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, textul de lege criticat constituind o normã de procedurã reglementatã de legiuitor în temeiul prevederilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Primcom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.571/2005 al Judecãtoriei Pucioasa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
