Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 118 din 15 octombrie 1996.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alineatul ultim şi ale <>art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, republicatã, invocatã de Miscarea Producãtorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras, în Dosarul nr. 360/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor legal citate.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Preşedintele completului, constatind cauza în stare de judecata, da cuvintul procurorului care solicita respingerea exceptiei invocate, apreciind-o ca neîntemeiatã.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 360/1995, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alineatul ultim şi <>art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992 , republicatã, invocatã de Miscarea Producãtorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras.
În motivarea exceptiei se susţine ca aceasta lege ingradeste accesul liber la justiţie reglementat de art. 21 din Constituţie, dat fiind ca prin art. 11 alineatul ultim se stabileşte o taxa de 10.000 lei, indiferent de valoarea litigiului, iar art. 7 alineatul final precizeazã ca pentru acţiunile privind daunele care depãşesc prejudiciul şi penalitãţile legale se aplica taxele de timbru prevãzute de dreptul comun.
Exprimindu-şi opinia, instanta suprema considera ca "excepţia ridicatã este fondatã, de vreme ce, potrivit art. 7, coroborat cu art. 11 din lege, se creeazã regula ca neîndeplinirea la data scadenta a obligaţiilor asumate de agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, pentru introducerea acţiunilor de judecata, se stabileşte taxa de timbru de 10.000 lei, iar prin alineatul ultim al art. 7 din lege se instituie excepţia potrivit cãreia se mai aplica şi dreptul comun în materia taxelor de timbru, pentru acţiunile privind daunele care depãşesc debitul şi penalitãţile stabilite de lege".
În vederea soluţionãrii exceptiei au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, deoarece nu se poate considera ca <>art. 7 şi 11 din Legea nr. 76/1992 , republicatã, ingradesc accesul liber la justiţie. Se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, spre a se conchide ca prevederile art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, "nu înseamnã ca accesul la justiţie trebuie sa fie considerat gratuit".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 76/1992 , republicatã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1, art. 3 şi 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã constata ca este legal investitã şi competenta sa soluţioneze excepţia invocatã.
Din coroborarea art. 11 alin. 1 şi <>art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 rezulta ca pentru anumite pretenţii taxa de timbru este fixa, de 10.000 lei, iar pentru oricare alte pretenţii, aceasta taxa este aceea de drept comun.
Aceste prevederi nu sînt neconstituţionale. Taxa de 10.000 lei constituie o facilitate legalã care, întrucît usureaza accesul la justiţie, nu incalca prevederile art. 21 din Constituţie privind principiul liberului acces la justiţie. De asemenea, aceasta facilitate nu are caracter discriminatoriu cît timp nu este în favoarea unei anumite categorii de agenţi economici, ci pentru atenuarea efectelor blocajului financiar. Nici aplicarea dreptului comun în ce priveşte alte pretenţii decît cele la care se aplica taxa de 10.000 lei nu incalca prevederile constituţionale, de principiu fiind ca o facilitate, constituind o excepţie de la regula de drept comun, este de stricta interpretare, iar instituirea ei reprezintã o problema de oportunitate aflatã în competenta exclusiva a legiuitorului. Curtea nu ar putea sa extindã aceasta facilitate şi la alte categorii de pretenţii, deoarece, dacã ar face-o, şi-ar depãşi statutul sau constituţional, indeplinind rolul de legiuitor pozitiv care, potrivit art. 58 din Constituţie, revine exclusiv Parlamentului. Din conţinutul exceptiei ridicate nu rezulta, în mod indubitabil, dacã ea priveşte art. 11 alineatul ultim din lege, referitor la taxa fixa de 10.000 lei, care ar fi contrar intereselor partii şi acţiunii sale în fata instanţei de contencios administrativ, sau priveşte numai art. 7 alineatul ultim, care se referã la aplicarea dreptului comun, ceea ce corespunde atît interesului, cît şi acţiunii partii care a invocat excepţia. Întrucît, însã, aceasta din urma soluţie ar avea semnificatia modificãrii legii ce face obiectul exceptiei, ea este inadmisibila, indiferent de motivele de ordin economic invocate pentru justificarea ei. De altfel, de principiu, aplicarea dreptului comun nu poate fi consideratã ca o mãsura legislativã neconstitutionala în considerarea greutatilor de ordin financiar pe care aplicarea legii le implica într-un caz particular.
În sensul celor arãtate este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 89 din 4 octombrie 1995, rãmasã definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 8 aprilie 1996.
Avînd în vedere aceste considerente, prevederile art. 21 şi ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alineatul ultim şi ale <>art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, republicatã, invocatã de Miscarea Producãtorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras, în Dosarul nr. 360/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 17 iulie 1996.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
