Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 828 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. 1 si art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 1 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Hera, respectiv de Ministerul Public în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei Alexandru Hera, dl avocat Gheorghe Moroianu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, dl avocat Gheorghe Moroianu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi ale art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, astfel cum a fost formulatã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Ministerul Public, prin procurorul de şedinţã, în faţa instanţei de judecatã, considerã cã este neîntemeiatã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi ale art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, cât şi dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, arãtând cã aceste texte de lege nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.216/4/2005, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alexandru Hera în dosarul menţionat, precum şi a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ministerul Public în acelaşi dosar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Alexandru Hera susţine, în esenţã, cã textele criticate din Codul penal determinã o discriminare prin aceea cã doar medicul angajat la un spital de stat rãspunde pentru neglijenţã în serviciu, iar nu şi medicul particular. Astfel, cu toate cã, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 74/1995, în timpul exercitãrii profesiunii medicale, medicul nu are calitatea de funcţionar public, atunci când este vizat în sensul legii penale, este considerat funcţionar public. Prin incriminarea numai a medicilor aflaţi într-un raport de muncã sau de serviciu, ca posibili autori ai infracţiunii de neglijenţã în serviciu, ca urmare a asimilãrii acestora categoriei funcţionarilor, se încalcã, în opinia autorului excepţiei, prevederile art. 16 din Constituţie.
Ministerul Public susţine cã dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, care prevãd suspendarea obligatorie a judecãrii cauzei, în situaţia sesizãrii Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, sunt în contradicţie cu dreptul pãrţilor la un proces echitabil, desfãşurat într-un termen rezonabil. Mai susţine cã acest text de lege pune la îndemâna pãrţilor o modalitate de tergiversare a cauzelor.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã textele criticate din Codul penal nu contravin principiului egalitãţii în drepturi. Diferenţa de tratament juridic invocatã este "generatã de statutul special al medicului angajat faţã de medicul particular, în sensul cã poziţia acestora este distinctã, asiguratul care merge la tratament într-un spital de stat având o aşteptare şi pretenţii superioare persoanelor care apeleazã la medici care îşi deschid pe cont propriu un cabinet". În ceea ce priveşte art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât, prin suspendarea cauzei în situaţia sesizãrii Curţii Constituţionale, se aduce atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, aceasta fiind o sursã de tergiversare nejustificatã a judecãrii cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte textele din Codul penal criticate, se aratã cã acestea nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece existã diferenţã între statutul special al medicului angajat faţã de medicul particular. În ceea ce priveşte art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, oferã garanţii în acest sens.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile Codului penal ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Referitor la art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece aceste dispoziţii legale pot aduce atingere dreptului pãrţilor la judecarea procesului într-un termen rezonabil. Se face referire şi la derogarea existentã în aceastã privinţã în materia insolvenţei, cu privire la care Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 293/2007 , cã asigurã celeritatea necesarã procedurii insolvenţei, fãrã a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unicã autoritate de jurisdicţie constituţionalã din România.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã.
Textele din Codul penal criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 147: "Prin «funcţionar public» se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestitã, o însãrcinare de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 249 alin. 1: "Încãlcarea din culpã, de cãtre un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã s-a cauzat o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia ori o vãtãmare importantã intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendã.";
- Art. 258: "Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplicã şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime."
Textul din Codul de procedurã penalã criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 303 alin. 6: "Instanţa suspendã judecata, prin încheiere motivatã, şi în cazul în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, pânã la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei. Dacã inculpatul este arestat, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 3002, iar dacã faţã de acesta s-a dispus mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara, se aplicã, în mod corespunzãtor, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusã recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, încalcã art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, iar cele ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã contravin art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Criticile privind dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, sunt neîntemeiate. Curtea Constituţionalã a statuat cu numeroase prilejuri în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin <>Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002) cã noţiunile de "funcţionar public" şi "funcţionar" sunt de nivelul legii, astfel încât intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea rãspunderii penale pentru infracţiunile sãvârşite de persoanele având aceastã calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, care definesc noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi stabilesc infracţiunile sãvârşite de aceştia, de exemplu, infracţiunea de neglijenţã în serviciu, prevãzutã şi pedepsitã de art. 249 din Codul penal. În cauzã, dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt coroborate cu cele ale art. 258 din acelaşi act normativ, referitoare la faptele sãvârşite de alţi funcţionari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalitãţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile de "funcţionar public" şi de "alţi funcţionari" nu sunt de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de salariaţi fiind de domeniul legii.
În concordanţã cu jurisprudenţa constantã în materie a Curţii, nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile din Codul penal criticate, a principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun aceastã calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, astfel cum s-a arãtat.
II. Cu privire la criticile formulate de Ministerul Public, în legãturã cu prevederile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, în sensul cã acestea încalcã dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate. Suspendarea judecãrii cauzei în situaţia sesizãrii Curţii Constituţionale, pânã la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menitã sã preîntâmpine acele situaţii în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , instanţa este chematã sã cenzureze acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Hera, respectiv de Ministerul Public, în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
