Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 827 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 2 iulie 2009
DECIZIE nr. 827 din 26 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (2) şi (3) şi <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 2 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mãrieş, precum şi de Teodor Mãrieş, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, prin preşedinte Teodor Mãrieş, precum şi partea Teodor Mãrieş, personal. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Având cuvântul, partea Teodor Mãrieş, în nume propriu şi ca reprezentant al Asociaţiei "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã, precum şi judecarea de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului împotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.149/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) şi (3) şi <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de recurenta Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mãrieş, precum şi de Teodor Mãrieş, personal, într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 14 teza ultimã din Legea nr. 47/1992 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin aceea cã sustrag controlului instanţelor de judecatã anumite acte ale unui organism politico-jurisdicţional, aşa cum este Curtea Constituţionalã, prin aceasta fiind încãlcate şi dispoziţiile <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv. Se mai susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 , deoarece înlãturã posibilitatea exercitãrii cãii de atac a recursului împotriva unei decizii prin care se constatã neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã legiuitorul are dreptul de a sustrage controlului judecãtoresc hotãrâri care sunt pronunţate de organe din afara sistemului instanţelor judecãtoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arãtând cã instanţa de contencios constituţional este autoritatea publicã ce sprijinã buna funcţionare a puterilor publice în cadrul raporturilor de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc, fiind independentã faţã de orice altã autoritate şi supunându-se numai Constituţiei şi legii sale organice. Se mai aratã cã legiuitorul este competent sã stabileascã competenţa şi sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale, iar caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate de aceastã autoritate politico-jurisdicţionalã nu este de naturã sã aducã atingere vreunui text constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Referitor la obiectul excepţiei, Curtea constatã cã autorii acesteia fac referire şi la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 14 teza ultimã din Legea nr. 47/1992 , însã, faţã de prevederile <>art. 29 alin. (4) din legea sa de organizare şi funcţionare, Curtea urmeazã sã se pronunţe în limitele sesizãrii sale prin încheierea instanţei de judecatã, respectiv asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (2) şi (3) şi <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Prevederile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2) şi (3): "(2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţionalã este singura în drept sã hotãrascã asupra competenţei sale.
(3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilitã potrivit alin. (2), nu poate fi contestatã de nicio autoritate publicã.";
- Art. 31: "(1) Decizia prin care se constatã neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare este definitivã şi obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.
(3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunţate în condiţiile alin. (1) se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României şi în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
Criticile de neconstituţionalitate se referã, în esenţã, la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, care nu sunt supuse niciunei cãi de atac, prin aceasta fiind încãlcat, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, dreptul constituţional de acces liber la justiţie.
Curtea constatã cã aceste susţineri nu sunt întemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
Curtea Constituţionalã este o autoritate publicã politico-jurisdicţionalã care se situeazã în afara sferei puterii legislative, executive sau judecãtoreşti, rolul sãu fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentalã a statului de drept. Este adevãrat cã în exercitarea acestei atribuţii Curtea dispune de modalitãţi de control jurisdicţional al supremaţiei Constituţiei, asemãnãtoare jurisdicţiei unei instanţe judecãtoreşti, procedurile prin care se realizeazã atribuţiile Curţii au trãsãturile procedurilor judecãtoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor, judecãtorii sunt independenţi şi inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum însã semnificaţia exercitãrii funcţiei puterii judecãtoreşti sau a existenţei posibilitãţii de control judiciar, exercitat de cãtre instanţele de judecatã, asupra deciziilor pronunţate de cãtre Curtea Constituţionalã.
Legiuitorul este îndreptãţit sã reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor de judecatã, fiind vorba de instituţii cu naturã juridicã şi funcţii diferite, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativã, executivã şi judecãtoreascã.
Prin urmare, Curtea constatã cã nu este întemeiatã susţinerea autorului excepţiei cu privire la încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie, dat fiind faptul cã acest drept a fost pe deplin exercitat, prin formularea acţiunii în faţa instanţei judecãtoreşti, care a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate.
Semnificaţia principiului constituţional al accesului liber la justiţie nu se referã la apãrarea unui drept, a unei libertãţi sau a unui interes legitim în faţa Curţii Constituţionale, în mod direct, ci numai în faţa instanţelor judecãtoreşti, care, potrivit dispoziţiilor <>art. 126 alin. (1) din Constituţie , realizeazã justiţia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (2) şi (3) şi <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mãrieş, precum şi de Teodor Mãrieş, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
