Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 826 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 637/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 637/4/2007, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Fane Ion Boroş în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât îngrãdeşte dreptul de a ataca hotãrârea pronunţatã de judecãtorie.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât Legea fundamentalã nu consacrã principiul dublului grad de jurisdicţie, ci, prin dispoziţiile art. 129, statueazã cã exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnã cã prin lege se poate stabili cã anumite hotãrâri judecãtoreşti nu sunt supuse cãilor de atac. Se mai aratã cã art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale priveşte dreptul de sesizare efectivã a unei instanţe naţionale şi nu garanteazã dublul grad de jurisdicţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dreptul de a exercita cãile de atac. Se aratã cã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu stabilesc obligativitatea existenţei mai multor cãi de atac, ci cel puţin a uneia. Or, persoana condamnatã are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva încheierii judecãtorului delegat, cu garantarea dreptului la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile criticate nu încalcã art. 129 din Constituţie, raportate la art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, potrivit cãruia "Hotãrârea judecãtoriei este definitivã".
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, potrivit cãrora "orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstituţionalitate, nu garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie, ci numai existenţa a cel puţin unei cãi de atac la o instanţã naţionalã, în cazul încãlcãrii unor drepturi şi libertãţi recunoscute de Convenţie. Or, persoana condamnatã are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva încheierii judecãtorului delegat, în temeiul <>art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , potrivit cãruia "Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii", astfel încât exigenţele impuse de norma invocatã sunt îndeplinite.
De altfel, dispoziţiile <>art. 38 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de o motivare similarã. Astfel, prin <>Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Legea nr. 275/2006 , în integralitatea acestuia. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 637/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
