Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 820 din 26 mai 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 820 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 22 iulie 2009
DECIZIE nr. 820 din 26 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 22 iulie 2009


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul pãrţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta aratã cã mãsura anulãrii permisului de conducere, stabilitã de textul de lege criticat, fiind parte integrantã a procesului penal, reprezintã, în realitate, o mãsurã cu caracter penal, şi nu administrativ, astfel cã procurorul sau judecãtorul sunt organele competente sã o dispunã, şi nu şeful poliţiei. Aşa cum asupra cererii de suspendare sau de prelungire a dreptului de circulaţie pe drumurile publice se pronunţã instanţa de judecatã, tot autoritatea judecãtoreascã ar trebui sã decidã şi asupra mãsurii privind anularea permisului de conducere. Este afectat astfel principiul unicitãţii justiţiei, de vreme ce sancţiunea penalã, pronunţatã de organele judiciare, determinã anularea permisului de conducere, iar aceastã mãsurã este dispusã de autoritatea executivã fãrã o judecatã asupra faptei care a determinat luarea respectivei mãsuri. În plus, aratã cã, potrivit celor reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în hotãrârea pronunţatã în Cauza Maszni împotriva României, 2006, şi de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 742/2008 , mãsura anulãrii permisului de conducere nu mai constituie o prerogativã a organelor de poliţie, fiind în prezent o atribuţie a organelor judiciare. Conchide, în final, cã prevederile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice contravin dispoziţiilor <>art. 1 alin. (4) , <>art. 21 , <>art. 23 alin. (12) şi ale <>art. 124 din Constituţie , motiv pentru care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Fãcând referire la considerentele Hotãrârii Maszni împotriva României, pct. II 61, invocatã, precizeazã cã, potrivit concepţiei legiuitorului român, deosebirea esenţialã dintre contravenţii şi fapte penale constã în gradul diferit al pericolului social specific fiecãreia dintre acestea, astfel cã mãsura anulãrii permisului de conducere nu este consideratã, potrivit acestei optici, o faptã cu caracter penal, având, în consecinţã, natura unei mãsuri administrative.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 152 din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 581/32/2008, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Florin Efstatiade într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã textul de lege criticat încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece atribuie şefului poliţiei rutiere, şi nu procurorului sau judecãtorului penal, competenţa de a decide cu privire la mãsura anulãrii permisului de conducere al fãptuitorului unei infracţiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, sãvârşitã ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie, condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Rolul judecãtorului penal este limitat la a dispune doar pedeapsa principalã, dar nu şi mãsura anulãrii permisului de conducere, ceea ce afecteazã, totodatã, principiile de înfãptuire a justiţiei stabilite de <>art. 124 din Constituţie . Liberul acces la justiţie şi principiul legalitãţii pedepsei sunt, de asemenea, încãlcate, prin aceea cã împotriva dispoziţiei şefului poliţiei rutiere de anulare a permisului de conducere nu existã cale de atac, aceasta neputând fi, aşadar, cenzuratã de o instanţã de judecatã. Autorul excepţiei indicã în motivarea sa considerentele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Maszni împotriva României, 2006, potrivit cãrora, de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , poliţia nu mai are dreptul sã hotãrascã oportunitatea anulãrii permisului de conducere, precizând cã acestea reprezintã susţineri ale agentului guvernamental al României, care însã nu se verificã în drept şi în fapt.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei. Anularea permisului de conducere se aseamãnã cu o pedeapsã complementarã, însã nu are natura interzicerii exercitãrii profesiei sau ocupaţiei de conducãtor auto în sensul <>art. 64 lit. c) din Codul penal , ci apare ca o normã administrativã, fiind consecinţa efectelor juridice produse de hotãrârea definitivã de condamnare. Nu este o mãsurã hotãrâtã practic de organul de poliţie, ci este prevãzutã de lege, şeful poliţiei nefãcând altceva decât sã dea eficienţã dispoziţiilor legale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã, mai întâi, cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , care fac trimitere la prevederile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ. Anularea permisului de conducere reprezintã, potrivit <>art. 97 alin. (1) , una dintre mãsurile tehnico-administrative menite sã ocroteascã valorile arãtate la <>art. 1 alin. (2) din ordonanţã şi pe care agenţii de poliţie rutierã le pot dispune, având în vedere competenţa generalã a acestora, atribuitã de <>art. 2 , respectiv îndrumarea, supravegherea şi controlul respectãrii normelor de circulaţie pe drumurile publice. Fãcând referire la considerentele <>deciziilor nr. 210/2007 şi <>nr. 44/2005 ale Curţii Constituţionale, Guvernul aratã cã argumentele reţinute cu acel prilej sprijinã teza constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauzã, astfel cã nu pot fi primite criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi nici a principiilor de înfãptuire a justiţiei. Cu referire la invocarea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (12) din Constituţie , Guvernul apreciazã cã aceste norme nu sunt incidente în cauzã, deoarece mãsura tehnico-administrativã a anulãrii permisului de conducere, deşi îşi are temeiul într-o hotãrâre judecãtoreascã, nu este o pedeapsã în sensul legii penale. Totodatã, de vreme ce aceastã mãsurã îşi are temeiul într-o hotãrâre judecãtoreascã, considerã cã nu poate fi primitã critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile <>art. 21 din Constituţie , textul criticat oferind suficiente garanţii pentru exercitarea neîngrãditã a dreptului la acces liber la justiţie. În plus, în ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la inexistenţa unei cãi legale de atac împotriva mãsurii dispuse de organul de poliţie rutierã pentru anularea permisului de conducere, Guvernul apreciazã cã acestea conferã un caracter inadmisibil excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece autorul sãu vizeazã, în realitate, completarea textului de lege criticat, competenţã ce nu aparţine însã Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale. Anularea permisului de conducere apare ca o mãsurã administrativã stabilitã de legiuitor şi este consecinţa efectelor juridice produse de hotãrârea judecãtoreascã de condamnare, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea <>art. 1 alin. (4) sau a <>art. 124 din Constituţie .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile <>Constituţiei , precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu urmãtorul conţinut:
- <>Art. 114 alin. (1) lit. a) : " (1) Anularea permisului de conducere se dispune în urmãtoarele cazuri:
a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, sãvârşitã ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativã, executivã şi judecãtoreascã în cadrul democraţiei constituţionale, <>art. 21 - Accesul liber la justiţie, <>art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi ale <>art. 124 - Înfãptuirea justiţiei.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã, pentru cele ce se vor arãta în continuare:
În esenţã, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã, sunt neconstituţionale, deoarece conferã organelor de poliţie rutierã competenţa de a dispune mãsura anulãrii permisului de conducere, în condiţiile textului legal criticat. În opinia sa, aceastã mãsurã nu este una de naturã administrativã, ci, fiind integratã în procesul penal soluţionat printr-o hotãrâre judecãtoreascã de condamnare rãmasã definitivã pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, sãvârşitã ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie, aceastã mãsurã dobândeşte caracter penal, ca şi pedeapsa penalã principalã. Or, o asemenea mãsurã ar trebui dispusã tot de autoritatea judecãtoreascã, în speţã judecãtorul penal, şi nu de autoritatea executivã, reprezentatã de poliţia rutierã, în urma soluţionãrii unui proces asupra faptei imputate, care sã ofere justiţiabilului toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil într-un sistem de drept caracterizat printr-o justiţie unicã.
Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 reglementeazã una dintre condiţiile în care anularea permisului de conducere este dispusã, fãrã a indica organul competent şi fãrã a stabili natura juridicã a acestei mãsuri. În acest sens, Curtea observã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din acelaşi act normativ, "Anularea permisului de conducere se dispune de cãtre poliţia rutierã pe a cãrei razã de competenţã s-a produs una dintre faptele prevãzute la <>art. 114 ", iar dispoziţiile <>art. 97 alin. (1) caracterizeazã mãsura anulãrii permisului de conducere ca fiind o "mãsurã tehnico-administrativã". Curtea observã însã cã nu aceste din urmã texte legale constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Analizând dispoziţiile <>art. 114 din ordonanţa de urgenţã criticatã, Curtea constatã cã, în toate cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a) - f), anularea permisului de conducere este dispusã, de fiecare datã, ca urmare a pronunţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare rãmase definitivã. Astfel, prin aceastã hotãrâre instanţa de judecatã a constatat: fie sãvârşirea unei infracţiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, rezultat aflat în legãturã de cauzalitate directã cu nerespectarea regulilor de circulaţie [lit. a)]; fie sãvârşirea altor infracţiuni prevãzute la <>art. 85 , <>art. 86 alin. (2) , <>art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5) , <>art. 89 alin. (1) şi (2) , <>art. 90 alin. (1) şi la <>art. 92 alin. (3) din ordonanţã - deci fapte prevãzute de actul normativ criticat, care, datoritã gradului ridicat de pericol social în ceea ce priveşte nerespectarea regulilor de circulaţie, sunt reglementate drept infracţiuni, şi nu contravenţii [lit. b)]; fie instanţa de judecatã a pronunţat pedeapsa complementarã a interzicerii exercitãrii profesiei sau ocupaţiei de conducãtor de vehicule, prevãzutã la <>art. 64 lit. c) din Codul penal [lit. d)]; fie obţinerea permisului de conducere cu încãlcarea normelor legale [lit. e)]; fie permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru sãvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã [lit. f)].
Aşa fiind, anularea permisului de conducere intervine doar în condiţiile şi situaţiile enumerate expres şi limitativ de <>art. 114 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi reprezintã consecinţa condamnãrii titularului sãu printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, pentru fapte sau infracţiuni care se aflã în legãturã de cauzalitate directã cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai aceastã legãturã determinantã, avutã în vedere de instanţã la momentul pronunţãrii hotãrârii de condamnare, justificã, pe de o parte, aplicarea mãsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar pe de altã parte, explicã raţiunea pentru care aceasta reprezintã o mãsurã dispusã, în sensul de aplicatã, de cãtre organul de poliţie rutierã, şi nu de instanţa de judecatã în cadrul aceluiaşi proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care sã confirme necesitatea anulãrii permisului de conducere, ar fi fost inutilã în condiţiile arãtate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicãrii şi executãrii mãsurii. Aşadar, mãsura anulãrii permisului de conducere constituie, potrivit <>art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , o mãsurã tehnico-administrativã, dispusã de organul de poliţie rutierã, în virtutea competenţei sale conferite de <>art. 109 alin. (1) , conform cãruia "constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de cãtre poliţistul rutier". Aceastã mãsurã nu implicã o activitate jurisdicţionalã, proprie sistemului judiciar, în sensul cã nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliţie, ci reprezintã o operaţiune tehnico-administrativã de punere în executare a unei mãsuri specifice domeniului sãu de activitate, în urma pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti de condamnare rãmasã definitivã.
De altfel, din raţiuni practice, operaţionale şi organizatorice, este firesc ca acelaşi organ competent sã elibereze permisul de conducere - act administrativ - sã dispunã şi anularea lui, în urma condamnãrii titularului acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, doar acesta având la dispoziţie mijloacele şi întreaga logisticã necesare înscrierii unei astfel de operaţiuni în evidenţele sale.
În concluzie, Curtea reţine cã anularea permisului de conducere, în cazurile prevãzute la <>art. 114 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , este o mãsurã tehnico-administrativã instituitã de legiuitor a cãrei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliţie rutierã.
Curtea constatã, totodatã, cã nu poate fi primitã critica autorului excepţiei referitoare la încãlcarea principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor, statuat de <>art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã , de vreme ce nu pot fi reţinute susţinerile acestuia potrivit cãrora autoritatea executivã exercitã atribuţii specifice autoritãţii judecãtoreşti. Pentru aceleaşi raţiuni, în cauzã nu poate fi vorba nici de nerespectarea prevederilor <>art. 124 din Constituţie , referitoare la principiile de înfãptuire a justiţiei, în condiţiile în care, aşa cum s-a arãtat, actul de justiţie este prealabil şi condiţioneazã, în acelaşi timp, aplicarea mãsurii anulãrii permisului de conducere.
În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat şi prevederile art. 21 din Constituţie, care consacrã accesul liber la justiţie, Curtea constatã cã <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde dispoziţii în sensul asigurãrii tuturor mijloacelor şi garanţiilor necesare exercitãrii dreptului persoanei interesate la instanţã. De altfel, doar pe calea accesului la instanţã autorul excepţiei a avut posibilitatea invocãrii acesteia, în cadrul unei cauze având ca obiect şi cererea de suspendare a executãrii actului administrativ constând în hotãrârea prin care organul de poliţie rutierã a dispus anularea permisului sãu de conducere.
Referitor la invocarea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã , Curtea reţine cã aceste norme nu au incidenţã în cauzã, întrucât, aşa cum prevede <>art. 97 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã şi cum s-a arãtat mai sus, mãsura anulãrii permisului de conducere nu este o pedeapsã în sensul legii penale, ci reprezintã o mãsurã tehnico-administrativã, dispusã, în cazul <>art. 114 alin. (1) lit. a) , ca urmare a pronunţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare rãmase definitivã pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, sãvârşitã ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotãrârea Maszni împotriva României, 2006, Curtea observã cã la pronunţarea acesteia instanţa europeanã a reţinut cã "anularea permisului a fost consecinţa directã şi previzibilã a condamnãrii penale a reclamantului (...) deşi anularea litigioasã a fost hotãrâtã de o autoritate administrativã, ea nu a intervenit decât ca urmare a condamnãrii definitive pronunţate de judecãtorul penal şi fãrã deschiderea unei noi proceduri".
În ceea ce priveşte <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 742 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea constatã cã autorul excepţiei o invocã în mod eronat. Cu acel prilej, Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , deoarece acestea confereau procurorului sau, dupã caz, instanţei de judecatã doar prerogativa de a propune luarea mãsurii de prelungire a dreptului de circulaţie, prerogativa dispoziţiei în acest sens aparţinând şefului poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta, ceea ce, pentru argumentele acolo arãtate, este de naturã sã contravinã principiului separaţiei puterilor în stat, prevãzut de <>art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã , statutului constituţional al judecãtorilor, care, în virtutea <>art. 124 alin. (3) , sunt independenţi şi se supun numai legii, precum şi rolului Ministerului Public, consacrat de <>art. 131 alin. (1) din Constituţie . Or, considerentele avute în vedere de Curte, raportate la textul de lege examinat cu acel prilej, nu au nicio legãturã cu situaţia de drept analizatã în prezentul dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

-----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice