Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 820 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28, art. 29 si art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Romeo Pomponiu în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (numãr în format vechi 3.418/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 şi ca inadmisibilã a excepţiei având ca obiect celelalte texte de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (numãr în format vechi 3.418/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Romeo Pomponiu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unui recurs, în contradictoriu cu Primãria Municipiului Bucureşti, privind o obligaţie de a face constând în ridicarea unei construcţii de pe domeniul public. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate, "care prevãd posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune demolarea construcţiilor realizate nelegal, încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece desfiinţeazã dreptul de proprietate privatã asupra unui imobil deja edificat, fãrã a fi nevoie de obţinerea unei autorizaţii de demolare". Se aratã cã "mãsura desfiinţãrii unei construcţii edificate pe un teren aflat în proprietatea privatã a unei persoane, chiar în situaţia în care nu au fost obţinute toate avizele şi autorizaţiile legale, apare ca abuzivã, de naturã a încãlca dreptul constituţional al proprietarului". Se invocã şi nesocotirea prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, arãtându-se cã, "în cauzã, existã o disproporţie vãditã între situaţia de fapt şi mãsura ce se urmãreşte a fi aplicatã". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, precizeazã cã "reglementãrile restrictive ale autorizãrii executãrii lucrãrilor de construcţii sunt justificate de interesul public în domeniu", iar "pentru asigurarea respectãrii disciplinei în construcţii, autoritãţilor publice competente le revin obligaţiile legale (...) vizând urmãrirea, controlul şi, atunci când este cazul, sancţionarea persoanelor vinovate de încãlcarea regimului juridic al construcţiilor". Aminteşte cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã statele pot adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, asemenea legi fiind "necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în societãţile moderne,sunt o preocupare centralã a politicilor economice şi sociale (...)". De asemenea, în sprijinul argumentaţiei sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 19/1993, 199/2005 şi 409/2005. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere textelor invocate din Legea fundamentalã, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale şi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, criticile formulate de autorul excepţiei neputând fi reţinute. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile <>art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 376/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, precum şi dispoziţiile <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în ansamblul sãu. În motivarea excepţiei, autorul acesteia îşi argumenteazã însã numai critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, care au urmãtorul conţinut: - Art. 28 alin. (1): "(1) O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei." - Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 - "Statul român", art. 4 - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni", art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 24 - "Dreptul la apãrare", art. 44 - "Dreptul de proprietate privatã", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 124 - "Înfãptuirea justiţiei", art. 126 - "Instanţele judecãtoreşti" şi art. 136 - "Proprietatea". De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 11 - "Interzicerea abuzului de drept", art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 - "Interzicerea discriminãrii". În plus, sunt menţionate şi art. 1, 2, 6-8,10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care, în esenţã, statueazã egalitatea fiinţelor umane, dreptul de acces efectiv la instanţele naţionale şi dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile pe care acesta le presupune. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi ale Legii fundamentale ca şi cele invocate în prezenta cauzã şi cu o motivare similarã. Prin <>Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra acestora, în sensul respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei, pentru considerentele acolo reţinute. Cum în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã cu acel prilej se impune a fi menţinutã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte articole din <>Legea nr. 50/1991 la care face referire autorul, precum şi a prevederilor <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , Curtea constatã cã nu sunt formulate niciun fel de critici concrete, simpla enumerare a unor texte din Constituţia României, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului neputându-se constitui într-o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. Ca atare, din cauza lipsei motivãrii, excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilã, potrivit dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
I. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Romeo Pomponiu în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (numãr în format vechi 3.418/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. II. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28 alin. (2) şi (3), art. 29 şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)-(5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, precum şi cele ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
