Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 82 din 25 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 189 din 26 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Maria Ciordas în Dosarul nr. 9.264/2002 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la viata intima, familialã şi privatã sau prevederilor constituţionale privind protecţia copiilor şi a tinerilor, întrucât dreptul pãrintelui de a avea legãturi personale cu copilul sau nu reprezintã decât un mijloc prin intermediul cãruia pãrintele îşi poate îndeplini obligaţiile care îi incumba fata de minor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 9.264/2002, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Maria Ciordas.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autoarea susţine ca sunt incalcate prevederile constituţionale invocate, întrucât pe calea unei acţiuni de stabilire a programului de vizitare a minorului se poate dispune, potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, încuviinţarea vizitarii acestuia şi chiar luarea la domiciliul pãrintelui divorţat cãruia nu i-a fost încredinţat copilul, fãrã a se tine seama de dreptul minorului de a refuza orice contact cu acest pãrinte.
Judecãtoria Timişoara, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit dispoziţiilor Codului familiei, ambii pãrinţi au drepturi şi obligaţii fata de copiii lor minori, în exerciţiul cãrora bãrbatul şi femeia au drepturi egale. De asemenea, pãrinţii sunt datori sa îngrijeascã de copil, fiind obligaţi sa creascã copilul, sa se preocupe de sãnãtatea şi dezvoltarea lui fizica, de educarea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a acestuia. Aceste îndatoriri trebuie sa se exercite de cãtre ambii pãrinţi în mod continuu şi nemijlocit, în conformitate cu interesul superior al minorului.
Chiar şi în ipoteza în care minorul refuza pãstrarea legãturilor personale cu pãrintele, în mãsura în care din cercetãrile efectuate în cauza nu rezulta ca astfel de legãturi ar pune în primejdie dezvoltarea fizica, morala sau intelectualã a copilului, instanta poate admite cererea pãrintelui divorţat cãruia nu i-a fost încredinţat copilul, având în vedere ca dezvoltarea psihicã şi fizica a minorului nu este încã suficienta pentru a îi permite acestuia sa discearna între ceea ce este şi ceea ce nu este în interesul sau.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca pãrinţii divortati pãstreazã drepturile şi îndatoririle pãrinteşti, însã exerciţiul acestora de cãtre pãrintele divorţat cãruia nu i-a fost încredinţat copilul suferã "anumite limitãri şi particularitãţi". Însã acest pãrinte continua a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creste copilul, dreptul la pãstrarea legãturilor personale dintre pãrinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectãrii dreptului la viata de familie, precum şi a principiului protecţiei speciale a drepturilor copiilor. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede mijlocul legal pus la dispoziţia pãrintelui divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile sale fata de copilul sau minor. "Aceasta mãsura are caracter accesoriu în raport cu cea a încredinţãrii copiilor, permitand exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorarii şi îndrumãrii minorilor, chiar şi în ipoteza în care minorul refuza pãstrarea legãturilor personale cu pãrintele cãruia nu i-a fost încredinţat". Se mai arata ca textul de lege criticat se subscrie prevederilor Declaraţiei drepturilor copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a O.N.U. la 20 noiembrie 1959, precum şi Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 43 alin. 3 din Codul familiei, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 43 alin. 3: "Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 26: "(1) Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 45: "(1) Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socialã a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãţi care le-ar dãuna sãnãtãţii, moralitãţii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normalã sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autoritãţile publice au obligaţia sa contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, socialã, economicã, culturalã şi sportiva a tarii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului utilizeazã termenul de drepturi ale pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, dar care pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã în opoziţie cu tertele persoane şi, în special, cu celãlalt pãrinte, cãruia i s-a încredinţat copilul şi care este debitorul obligaţiilor corelative, fiind ţinut sa-i asigure fostului sau soţ, care şi-a pãstrat calitatea de pãrinte, realizarea efectivã a drepturilor conferite de lege. O atare conduita cooperanta este impusa de împrejurarea ca drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice pãrinte fata de copilul sau şi care subzistã atâta timp cat pãrintele nu este decãzut din drepturile pãrinteşti. Astfel, prin derogare de la regula potrivit cãreia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul pãrintelui de a avea legãturi personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Împrejurarea invocatã de autoarea exceptiei, şi anume aceea ca minorul este ostil menţinerii relaţiilor personale cu celãlalt pãrinte, este departe de a constitui un argument în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate.
În imensa majoritate a cazurilor pãrinţii au fata de copiii lor profunde sentimente de afectiune, generozitate şi altruism, chiar dacã, uneori, exprimarea acestora poate induce într-un psihic infantil şi în prezenta lipsei sau insuficienţei discernamantului impresia contrarã. Astfel, severitatea sau exigenta unui pãrinte, motivate şi impuse de ratiuni benefice, pot genera ostilitatea copilului, în condiţiile în care pãrinţii sunt despãrţiţi, iar celãlalt pãrinte este, prin comparatie, deosebit de concesiv. Mai mult, se poate intampla, în asemenea situaţii, ca pãrintele cãruia i-a fost încredinţat copilul sa se defuleze, transmitandu-i acestuia ostilitatea pe care o resimte fata de fostul soţ, care, deşi, poate intemeiata din punctul sau de vedere, nu este de natura sa îl descalifice pe acesta din urma ca pãrinte, fiind lipsitã de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectiva şi emotionala a minorului, pe fondul unei imaturitati psihice şi a lipsei experienţei de viata, îl priveaza pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevãratul sau interes şi, adesea, de a discerne între bine şi rau. Aceasta este ratiunea în considerarea cãreia legiuitorul, pentru a-l proteja pe minor, a instituit prezumţia lipsei de discernãmânt pana la varsta de 14 ani, iar între varsta de 14 şi 18 ani, l-a prezumat cu discernamantul diminuat, conferindu-i capacitate de exerciţiu restrânsã.
Sub acest aspect, a recunoaşte copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege pãrintelui sau echivaleaza cu nesocotirea, pe de o parte, a logicii şi finalitatii textului de lege dedus controlului şi, pe de alta parte, a întregii reglementãri în materie, cu care acesta se coroboreaza.
Curtea constata ca susţinerea potrivit cãreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constituţionale consacrate de art. 26 alin. (1) şi de art. 45 alin. (1) nu poate fi reţinutã, cu atât mai mult cu cat reglementarea criticata instituie o modalitate prin care autoritãţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viata intima, familialã şi privatã, constituind totodatã o componenta a regimului special de protecţie şi asistenta a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, este evident ca prin persoana fizica indreptatita sa dispunã de ea însãşi legiuitorul constituant a avut în vedere individul matur, dotat cu discernãmânt şi suficienta experienta de viata, care are posibilitatea de a-şi valorifica acest drept în deplina cunostinta de cauza, ceea ce nu se regaseste în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exerciţiu.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate de autoarea exceptiei prin raportare la art. 45 alin. (2)-(5) din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu au relevanta fata de dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Maria Ciordas în Dosarul nr. 9.264/2002 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
