Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
- Vasile Gionea - preşedinte
- Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
- Mihai Constantinescu - judecãtor
- Antonie Iorgovan - judecãtor
- Ioan Muraru - judecãtor
- Ioan Griga - procuror
- Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva <>Decizie Curţii Constituţionale nr. 23 din 14 martie 1994 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 5 iulie 1994, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a inculpatului Rusu Constantin şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 13 iulie 1994 şi apoi la 20 iulie 1994.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngã Judecãtoria Tulcea nr. 108/P/1993, Şerban Dan, Şerban Gheorghe şi Rusu Constantin au fost trimişi în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunii de furt în paguba avutului obştesc prevãzutã de art. 224 din Codul penal.
La termenul de judecata din 8 iunie 1993, inculpatul Şerban Dan a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal, considerind în esenta ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea sînt abrogate implicit.
Prin Decizia nr. 23 din 14 martie 1994, Curtea Constituţionalã a respins ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate, constatind ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît textul urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, invocind urmãtoarele motive:
1. Curtea nu este competenta de a se pronunţa asupra conflictului legilor anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia şi, deci, de a constata ca ele sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în cazul în care incalca o prevedere constituţionalã.
2. Decizia este criticata pentru ca soluţia respingerii exceptiei de neconstituţionalitate ca lipsitã de obiect este rezultatul aplicãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/1993 şi nu al examinãrii pe fond a cazului concret dedus judecaţii. În acest fel decizia ar aparea ca nemotivatã.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, care vizeazã necompetentã Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra conflictului legilor anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia şi, deci, de a constata ca ele sînt abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în cazul în care contrazic o prevedere constituţionalã, nu este fondat. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile preconstitutionale rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu contravin acesteia. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea. În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific, întrucît cauza sa este posterioarã legii, constind în schimbarea temeiului legitimitatii sale constituţionale. În aceste condiţii, controlul constituţionalitãţii unei legi preconstitutionale, care are ca rezultat constatarea contrarietatii acesteia cu prevederile Constituţiei, nu duce la declararea legii ca neconstitutionala - o lege putind fi apreciatã numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul cãruia a fost adoptatã - ci la constatarea aprobãrii, soluţie ce constituie consecinta constituţionalã, prevãzutã de art. 150 alin. (1), a unei asemenea contrarietati.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeazã respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca lipsitã de obiect, nu este fondat, recursul netinind seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisã sau respinsã prin decizie definitiva.
În caz de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevãzute de art. 145 alin. (2) din Constituţie şi de <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 . Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat, deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeazã sa fie respinsã ca lipsitã de obiect, dacã soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate s-a fãcut cu citarea pãrţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pentru acelaşi motiv de fond, excepţia a fost, potrivit <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , rezolvatã fãrã citarea pãrţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnã o lipsa de motivare în drept, ci dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.
Recursul invoca şi faptul ca respingind excepţia ca lipsitã de obiect se închide calea sesizãrii Curţii Constituţionale chiar şi atunci cînd excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Argumentul nu poate fi desigur primit deoarece Curtea Constituţionalã statueazã numai asupra problemelor de drept. Constatind în drept ca art. 224 din Codul penal, ca orice alt text în legatura cu avutul obştesc, este abrogat parţial şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rãmîne ca fiecare instanta judecãtoreascã sa stabileascã dacã este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidã dacã textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sînt sau nu aplicabile.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 23 din 14 martie 1994 pronunţatã în Dosarul nr. 74C/1993.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 20 iulie 1994.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
