Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 816 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Anton Mãdãlin Burtan Pop în Dosarul nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.696/187/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicatã de Anton Mãdãlin Burtan Pop.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 24 şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, fãrã a arãta în ce mod.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã aratã cã dispoziţiile de lege criticate vizeazã sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de cãtre membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apãrare al cetãţeanului, drept garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România. Incompatibilitatea stabilitã prin textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece nu se instituie o restrângere a exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legalã prevãzutã în scopul asigurãrii probitãţii participanţilor la realizarea justiţiei, contribuind la asigurarea imparţialitãţii în desfãşurarea actului de judecatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã introducerea unor condiţionãri legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu reprezintã o îngrãdire a dreptului la muncã, ci, dimpotrivã, datoritã specificului acestei profesii şi în considerarea interesului public şi a exigenţelor cetãţeanului în relaţiile cu justiţia, s-a cristalizat necesitatea stabilirii prin lege a unor condiţii de exercitare a acestei profesii. Textul de lege criticat nu instituie o restrângere a exercitãrii dreptului la muncã, respectiv a exercitãrii profesiei de avocat, ci o garanţie legalã prevãzutã în scopul asigurãrii probitãţii participanţilor la realizarea justiţiei. Interdicţia contestatã nu atinge existenţa dreptului şi este impusã de necesitatea apãrãrii unor valori sociale importante, şi anume ordinea şi morala publicã. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, se apreciazã cã prin dispoziţiile de lege criticate nu se încalcã principiul egalitãţii, acestea neinstituind niciun fel de discriminare.
Avocatul Poporului aratã cã interdicţia stabilitã prin textul de lege criticat nu are semnificaţia încãlcãrii principiului constituţional al dreptului la apãrare, care constã în posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, exceptându-i pe cei cãrora le este oprit prin lege sã exercite acte specifice profesiei, datoritã unei situaţii personale. Totodatã, aceastã incompatibilitate reflectã grija legiuitorului pentru a asigura un act de justiţie imparţial şi obiectiv. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 41 din Constituţie, se aratã cã soluţia legislativã instituitã prin dispoziţiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legalã stabilitã în scopul ocrotirii probitãţii tuturor participanţilor la realizarea justiţiei. Astfel, avocatura este un serviciu public al cãrui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor condiţii de exercitare a acestei profesii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001. Alin. (1) al art. 20 a fost modificat prin <>art. I pct. 18 din Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Alin. (3) şi (4) au fost introduse prin <>art. I pct. 19 din Legea nr. 255/2004 .
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "(1) Profesia de avocat nu poate fi exercitatã la judecãtoriile, tribunalele, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângã aceste instanţe, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul sãu pânã la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecãtor sau procuror.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi avocatului al cãrui soţ, rudã ori afin pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecãtor la Curtea Constituţionalã ori funcţia de judecãtor financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Parchetul Naţional Anticorupţie.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplicã şi avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se foloseşte de forma de organizare profesionalã ori de raporturile de conlucrare profesionalã stabilite în condiţiile legii în scopul eludãrii acestor interdicţii, sub sancţiunea sãvârşirii unei abateri disciplinare grave."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare şi art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 294 din 9 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 15 iulie 2005, Curtea a constatat cã interdicţia instituitã prin <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 vizeazã sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de cãtre membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apãrare al cetãţeanului, prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, în afara celor care au interdicţie de a exercita acte specifice profesiei datoritã unei situaţii personale (interdicţie limitatã la o anumitã instanţã). Din aceastã perspectivã, incompatibilitatea stabilitã prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevãd cã dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit, deoarece textul nu instituie o restrângere a exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legalã prevãzutã în scopul asigurãrii probitãţii participanţilor la realizarea justiţiei.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 166 din 1 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004, Curtea a constatat cã <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu instituie restrângeri ale exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilitãţi în exercitarea profesiei de avocat la instanţa de judecatã sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. Aceste incompatibilitãţi constituie mãsuri de protecţie pentru pãrţi împotriva suspiciunilor privind situaţii de naturã sã altereze actul de justiţie.
Incompatibilitatea reglementatã de dispoziţia criticatã reprezintã o garanţie şi o mãsurã de protecţie a justiţiabililor care recurg la serviciile unui avocat, ale cãror interese trebuie asigurate potrivit legii.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Anton Mãdãlin Burtan Pop în Dosarul nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
