Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81*) din 29 aprilie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 18 februarie 1998
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
-------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 9 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.470/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, invocatã de Coros Elena-Rodica şi Coros Ioan.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile menţionate incalca prevederile art. 128 şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, textele criticate fiind constituţionale.
Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curţii Supreme de Justiţie anterior termenului de judecata, rezulta ca s-a invocat şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 . Se susţine ca, prin aceste dispoziţii, se incalca art. 123 din Constituţie, care statorniceste, pe de o parte, ca justiţia se înfãptuieşte în numele legii [alin. (1)], iar pe de alta parte, ca judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii [alin. (2)]. Autorii exceptiei arata ca au formulat excepţia, întrucât, prin Hotãrârea nr. 1 din 2 februarie 1995, Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au schimbat jurisprudenta Sectiei civile, cu privire la restituirea imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, obligând astfel pe judecãtori sa respecte aceasta hotãrâre, chiar dacã au alta convingere.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia invocatã este nefondata.
Guvernul considera ca excepţia privind art. 330 şi art. 330^4 din Codul de procedura civilã nu este intemeiata, deoarece Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva, statuand ca ele sunt constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã în scris de intimaţi, aceasta nefiind ridicatã în fata instanţei judecãtoreşti, asa cum rezulta din Încheierea din 17 ianuarie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, nu poate face obiectul sesizãrii Curţii Constituţionale.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Senat şi de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
În legatura cu sesizarea Curţii, deşi din încheiere rezulta ca excepţia a fost invocatã numai cu privire la prevederile art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, din examinarea concluziilor scrise, depuse la data de 9 ianuarie 1997, se constata ca excepţia se referã şi la dispoziţiile art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56 din 9 iulie 1993 . În aceasta situaţie, având în vedere obligaţia instanţei de judecata de a sesiza Curtea cu excepţia, astfel cum a fost invocatã de pãrţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeazã ca, prin decizia de fata, Curtea sa se pronunţe asupra tuturor textelor de lege criticate sub aspectul constituţionalitãţii şi nu numai asupra celor prevãzute în mod expres în dispozitivul încheierii de sesizare.
Referitor la art. 330 şi art. 330^4 din Codul de procedura civilã, se constata ca asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea soluţiei, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmeazã, potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, sa fie respinsã ca vadit nefondata.
Aceeaşi soluţie se impune şi în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii din <>Legea nr. 56/1993 . Textele atacate prevãd urmãtoarele:
- art. 25 lit. d): Curtea Suprema de Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudenţei Curţii;
- art. 31: Dacã o secţie considera ca este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudente, judecata va fi întreruptã şi vor fi sesizate Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie. Dupã ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizãrii privind schimbarea jurisprudenţei, judecata va continua.
Din examinarea <>art. 25 lit. d) din Legea nr. 56/1993 , se constata ca acesta nu consacra o dispoziţie distinctã de aceea a art. 31, ci reprezintã o simpla evocare a acestui din urma text.
Prevederile <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu sunt, în nici un caz, incompatibile cu principiile enunţate la art. 123 din Constituţie.
Nu se poate susţine ca dispoziţiile incriminate din <>Legea nr. 56/1993 ar contraveni principiului potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, de vreme ce prevederile ce fac obiectul exceptiei sunt cuprinse într-o reglementare data prin lege.
Nu este, tot astfel, exact nici ca <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 ar consacra o abatere de la incidenta judecãtorilor şi de la supunerea lor exclusiv fata de lege. Problema schimbãrii jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie din initiativa uneia dintre secţiile acesteia este rezolvatã, potrivit textului menţionat, de judecãtorii Curţii, iar nu de persoane din afarã acesteia; acest mod de a rezolva o problema ţinând de soluţionarea unei cauze reprezintã o simpla dispoziţie legalã de natura a duce la unificarea practicii judiciare în cadrul Curţii Supreme de Justiţie.
Schimbarea jurisprudenţei Curţii este propusã de judecãtorii unei secţii, fãrã nici o ingerinta din exterior. Dar, date fiind consecinţele importante ale schimbãrii practicii Curţii Supreme de Justiţie, o asemenea decizie este supusã, prin <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , ratificãrii de cãtre Secţiile Unite ale Curţii, compuse şi ele, bineînţeles, din judecãtorii Curţii, la care participa şi judecãtorii sectiei a cãror propunere se cere a fi aprobatã. Nici de data aceasta nu este vorba despre vreo ingerinta în activitatea de judecata. Într-adevãr, initiativa unei asemenea schimbãri a jurisprudenţei vine, în ipoteza la care ne referim, de la secţia competenta sa se pronunţe asupra cauzei, iar nu de la Secţiile Unite. Secţiile Unite nu soluţioneazã cauza supusã judecaţii în secţia care le-a sesizat, ci numai o chestiune prealabilã - schimbarea jurisprudenţei -, dupã care judecata în secţie, care fusese întreruptã, va fi reluatã.
Soluţia reglementatã prin <>Legea nr. 56/1993 corespunde pe deplin art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Acelaşi articol din legea fundamentalã prevede ca atât competenta, cat şi procedura de judecata se stabilesc prin lege.
O asemenea reglementare corespunde necesitãţii de unificare a jurisprudenţei, dând, pentru Curtea Suprema de Justiţie, expresie rolului sau înscris la <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993 , de a urmãri aplicarea corecta şi unitarã a legii.
Aceasta obligaţie a Curţii Supreme de Justiţie nu contravine în nici un fel Constituţiei, fiind, dimpotriva, de natura sa asigure, printr-o practica judiciarã unitarã, egalitatea constituţionalã a cetãţenilor în fata legii şi în fata justiţiei. Aceasta egalitate nu ar fi, într-adevãr, de conceput în cazul în care instanţele ar adopta - uneori chiar în mod generalizat -, în aplicarea aceleiaşi legi, soluţii adesea ireconciliabile.
Instituţia schimbãrii jurisprudenţei, la care se referã <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , a existat şi în trecut, în ceea ce priveşte Curtea de Casaţie şi de Justiţie, fãrã sa se fi pus vreodata la indoiala compatibilitatea reglementãrii respective cu principiul independentei judecãtorului.
Unificarea jurisprudenţei nu se realizeazã prin ordine sau prin alte injonctiuni ori ingerinţe din afarã sistemului judecãtoresc, ci este, în modul reglementat prin <>Legea nr. 56/1993 , opera exclusiva a voinţei judecãtorilor care hotãrãsc împreunã asupra corectei aplicari a legii, iar adoptarea hotãrârilor cu majoritatea voturilor judecãtorilor Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie este absolut normalã, de vreme ce este vorba despre schimbarea jurisprudenţei statornicite în acelaşi mod.
Concluzia ce se impune este asadar aceea ca judecãtorii se pronunţa în toate cazurile potrivit intimei lor convingeri, având însã obligaţia constituţionalã de a se supune legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23, al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, precum şi ale art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã de Coros Elena-Rodica şi Coros Ioan în Dosarul nr. 3.470/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 29 aprilie 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
