Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81 din 25 mai 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 8 iulie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, excepţie ridicatã de Csaba Kun în Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal este prezent Csaba Kun personal şi ca reprezentant al Filialei Electrocentrale Cluj, lipsind Primãria Comunei Tetchea, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei de neconstituţionalitate, Csaba Kun, susţine oral aceleaşi motive de neconstituţionalitate din notele scrise, depuse la dosarul Judecãtoriei Oradea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibila, deoarece excepţia a fost ridicatã cu încãlcarea dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 1998, pronunţatã de Judecãtoria Oradea în Dosarul nr. 1.225/R/1997, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, excepţie ridicatã de Csaba Kun.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat "prezuma lipsa de egalitate profesionalã a cetãţenilor romani care sunt licentiatii sau diplomatii facultãţii de drept, însãrcinaţi prin lege, ca avocaţi sau consilieri juridici sau jurisconsulti, cu asistenta juridicã şi apãrarea intereselor persoanelor fizice sau juridice în materie comercialã, civilã, penalã etc., asistenta juridicã fiind o prerogativa a avocaţilor, conform art. 24 din Constituţia României, formulatã ca dreptul la apãrare".
În acelaşi sens se mai arata ca "diferentierea accesului în justiţie a profesionistilor dreptului cu aceeaşi diploma sau licenta a Facultãţii de drept... este profund vexatorie şi nedreaptã pentru cei care nu sunt avocaţi, însã au aceleaşi aptitudini, pregãtire practica şi teoreticã ca aceştia", şi ca, de asemenea, "constituţionalitatea avocaţilor situeaza pe juristii neavocati în afarã legii, cu toate ca sunt cetãţenii aceleiaşi tari...". Inegalitatea s-ar manifesta, susţine autorul exceptiei, şi în faptul ca "avocaţii sunt tutelati de Ministerul Justiţiei", în timp ce "protecţia consilierilor juridici sau a jurisconsultilor este încredinţatã celorlalte ministere". În final, autorul exceptiei solicita Curţii Constituţionale sa constate şi neconstituţionalitatea prevederilor <>Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice.
Exprimandu-şi opinia, Judecãtoria Oradea apreciazã ca excepţia este nefondata, deoarece <>Decretul nr. 143/1955 este un act normativ preconstitutional, care nu a fost abrogat expres, iar prevederile art. 4 din acest decret conferã consilierului juridic dreptul de a reprezenta unitatea în fata instanţelor judecãtoreşti şi în fata oricãror organe ale puterii ori administraţiei de stat, în condiţiile prevãzute la art. 6 din acelaşi act normativ. Se mai arata ca, potrivit art. 6, când unitatea nu se înfãţişeazã în justiţie prin conducerea ei, reprezentarea acesteia se face prin oficiul juridic, în baza delegaţiei semnate de conducerea unitãţii sau de şeful oficiului juridic.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În motivarea acestei opinii se arata ca drepturile şi obligaţiile legale prevãzute pentru persoanele care exercita cele doua profesiuni - de consilier juridic şi de avocat - sunt distinct determinate şi diferenţiate, inclusiv dreptul de reprezentare în fata instanţelor de judecata. Astfel - se susţine în continuare - "consilierul juridic, în temeiul raportului de munca şi al mandatului expres dat de conducãtorul persoanei juridice..., reprezintã interesele persoanei juridice în fata instanţei de judecata în limitele mandatului primit, iar avocatul reprezintã interesele persoanei care l-a angajat, potrivit prevederilor <>Legii nr. 51/1995 , în limitele prevãzute de aceasta". Asadar, "practicantii ambelor profesiuni beneficiazã de tratament egal în fata instanţelor de judecata, având aceleaşi drepturi şi obligaţii, exercitarea acestor profesiuni fãcându-se în limitele competentelor reglementate de lege".
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã. Se precizeazã în acest sens ca absolvenţii facultãţilor de drept pot opta liber pentru exercitarea oricãrei profesii juridice, dar persoanele respective nu pot sa solicite "aplicarea unui tratament egal tuturor profesiilor, întrucât se afla în situaţii deosebite". Specificul activitãţilor determina - astfel cum arata Guvernul - stabilirea prin legi speciale a unor condiţii minimale de exercitare a diferitelor profesii. Statutul juridic diferenţiat al profesiilor de avocat sau de consilier juridic este determinat, în principal, de împrejurarea ca profesia de avocat este libera şi independenta, iar profesia de consilier juridic se exercita de consilieri juridici în calitate de persoane încadrate în munca la unitãţile la care activeazã şi sunt supuşi Codului muncii. Guvernul precizeazã, în fine, ca, prin Decizia nr. 45/1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile <>Legii nr. 51/1995 nu contravin art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele depuse de autorul exceptiei, susţinerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Cu privire la excepţia ridicatã Curtea constata ca aceasta a fost invocatã în cadrul unui proces având ca obiect contestaţia privind aplicarea unei sancţiuni contravenţionale. Problemele privind constituţionalitatea textelor de lege ce reglementeazã statutul juridic al avocatului, pe de o parte, şi statutul juridic al consilierului juridic, pe de alta parte, nu au legatura cu soluţionarea cauzei de cãtre instanta judecãtoreascã. Asa fiind, nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei (...)".
În aceasta situaţie excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol.
Susţinerea autorului exceptiei ca judecarea procesului depinde în aceasta cauza de "dovada calitãţii de reprezentant al jurisconsultilor, care au fost puşi în afarã Constituţiei" nu are nici un temei, întrucât instanta de judecata nu a contestat calitatea de reprezentant a consilierului juridic.
În speta excepţia a fost ridicatã de consilierul juridic al unei unitãţi economice în cadrul unui proces civil cu o autoritate publica. Potrivit <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocatã de o persoana care are calitatea de parte în proces. Invocarea de cãtre consilierul juridic a exceptiei de neconstituţionalitate este facuta însã cu depãşirea limitelor mandatului sau, în numele şi în interesul sau propriu, fãrã nici o legatura cu obiectul procesului. Rezulta deci ca acesta abuzeaza de calitatea sa de mandatar, ridicand în procesul ce are loc între alte pãrţi o excepţie în interes propriu, ca şi când ar avea el însuşi calitatea de parte, iar nu de reprezentant al unei pãrţi, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.
Cu privire la raportarea de cãtre autorul exceptiei a dispoziţiilor atacate la prevederile <>Legii nr. 51/1995 , Curtea constata ca examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenta lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca nu ne aflam în prezenta unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietati între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenta autoritãţii legiuitoare.
De altfel, examinând şi pe fond excepţia, Curtea constata ca nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate, deoarece nici reglementãrile legale ce configureaza statutul juridic al jurisconsultului (consilierului juridic), cuprinse în <>Decretul nr. 143/1955 , şi nici acelea cuprinse în <>Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstituţionale, deşi se impune necesitatea perfecţionãrii unor elemente importante ale statutului juridic al jurisconsultului, prin adoptarea unei reglementãri moderne în acest domeniu.
Asa-zisa inegalitate a statutului celor doua categorii profesionale are la baza deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor şi al temeiurilor juridice ale fiecãreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul ca într-un caz ne aflam în prezenta unui contract de munca, în timp ce în celãlalt caz activitatea se desfãşoarã în baza unui contract de mandat ce imprumuta elemente ale contractului de antrepriza.
O concluzie contrarã, aceea de a asigura jurisconsultului o poziţie egala cu cea a avocatului, ar presupune, de altfel, modificarea reglementãrilor în vigoare, ceea ce excede competentei Curţii, care nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica o dispoziţie legalã a carei constitutionalitate este contestatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, excepţie ridicatã de Csaba Kun în Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecãtoriei Oradea.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 mai 1999.
p. PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
