Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81 din 25 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 25 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale prevãzute de art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi de art. 44 privind familia. Invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 114/2002, prin care o excepţie cu obiect identic a fost respinsã de instanta constituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca acţiunea în stabilirea paternitãţii, având un caracter strict personal, aparţine copilului, astfel încât neglijenţa mamei în gestionarea drepturilor şi intereselor acestuia, manifestatã prin depãşirea termenului de un an pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternitãţii copilului din afarã cãsãtoriei, nu trebuie sa afecteze dreptul minorului de a avea un tata. Stabilirea statutului civil al copilului, precum şi menţinerea legãturii de sânge existente între tata şi minor sunt în interesul acestuia din urma, care beneficiazã astfel de ocrotire, îngrijire, sprijin moral şi material din partea tatãlui.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilã, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se apreciazã ca stabilirea unor termene pentru exercitarea dreptului la acţiune nu este de natura sa împiedice accesul liber la justiţie, ci urmãreşte sa confere stabilitate şi siguranta raporturilor familiale. Prin instituirea termenului de un an legiuitorul impune mamei, care acţioneazã în interesul minorului, sa lamureasca cat mai rapid statutul juridic al acestuia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca, întrucât termenul de un an în care poate fi introdusã acţiunea în stabilirea paternitãţii copilului din afarã cãsãtoriei este un termen de prescripţie a dreptului material la acţiune, împlinirea lui nu conduce la stingerea a însuşi dreptului subiectiv. Pe de alta parte, dreptul la acţiune, în sens procesual, este imprescriptibil, deci titularul dreptului la acţiune poate sesiza instanta judecãtoreascã, chiar dacã s-a împlinit termenul stabilit de lege şi, prin urmare, nu se aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie. Referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, se apreciazã ca textul criticat nu contravine drepturilor prevãzute de acest articol, fiind în acord cu principiul egalitãţii copiilor din afarã cãsãtoriei cu cei din cãsãtorie.
Avocatul Poporului arata ca prin reglementarea termenului de un an legiuitorul a stabilit o excepţie de la principiul potrivit cãruia "acţiunea de stare civilã este imprescriptibila" în considerarea unor ratiuni precum: stabilitatea şi certitudinea raporturilor juridice, necesitatea de a nu lasa prea mult timp în suspensie starea civilã a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de îngrijirea la care este îndreptãţit, valorificarea probelor existente etc. În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 60 alin. 1: "Acţiunea în stabilirea paternitãţii din afarã cãsãtoriei poate fi pornitã în termen de un an de la naşterea copilului."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44: "(1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebratã numai dupã cãsãtoria civilã.
(3) Copiii din afarã cãsãtoriei sunt egali în fata legii cu cei din cãsãtorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În argumentarea opţiunii sale Curtea a reţinut, în esenta, ca termenul de prescripţie prevãzut de textul de lege criticat se fundamenteazã pe mai multe ratiuni, precum necesitatea de a nu lasa prea mult timp în suspensie starea civilã a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care este îndreptãţit din partea tatãlui, valorificarea probelor existente a cãror conservare ar fi afectatã de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri şi santaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stãrii civile a copilului.
De asemenea, cu acel prilej Curtea a mai constatat ca instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Nici critica de neconstituţionalitate a textului legal în raport cu art. 44 din Constituţie nu este intemeiata, întrucât art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu releva nici o contradictie cu textul constituţional privind familia. Dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, pe de o parte, cat şi egalitatea în fata legii a copiilor din afarã cãsãtoriei cu cei din cãsãtorie, pe de alta parte, sunt subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu indreptatesc susţinerea autorului exceptiei, care pretinde ca aceasta ar trebui sa fie permisã oricând, iar nu limitatã de un termen.
Întrucât ratiunile care au stat la baza adoptãrii <>Deciziei nr. 114/2002 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, soluţia pronunţatã de Curte, în precedent, se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
