Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 804 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 294 alin. 1 si ale art. 316 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 294 alin. 1 şi ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Man în Dosarul nr. 1.927/219/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.927/219/2007, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 294 alin. 1 şi ale art. 316 din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ioan Man în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui apel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât exclud posibilitatea ca hotãrârea care prejudiciazã interesele unei persoane care nu a fost parte în proces sã fie atacatã şi de aceasta.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece recurentul are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecatã pentru apãrarea drepturilor sale prin formularea unei cereri proprii de chemare în judecatã împotriva persoanelor care îi încalcã dreptul de proprietate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 294 alin. 1 şi ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 294 alin. 1: "În apel nu se poate schimba calitatea pãrţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecatã şi nici nu se pot face alte cereri noi. [...]";
- Art. 316: "Dispoziţiile de procedurã privind judecata în apel se aplicã şi în instanţa de recurs, în mãsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 294 din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 424 din 25 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã interdicţia introducerii unor cereri noi în apel este justificatã de caracterul devolutiv al apelului, iar nu de calitatea pãrţilor. Soluţia derivã din rolul instanţei de apel, şi anume acela de a examina regularitatea hotãrârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa sa. De asemenea, Curtea a reţinut cã interdicţia introducerii de cereri noi în apel nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu împiedicã pãrţile în proces sã formuleze noi pretenţii pe calea unei alte acţiuni civile.
Întrucât textul de lege criticat nu împiedicã în niciun mod pãrţile interesate sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi intereselor legitime, iar în acest cadru sã beneficieze de toate garanţiile ce caracterizeazã dreptul la apãrare, respectiv dreptul la un proces echitabil, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a art. 24 din Legea fundamentalã.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la faptul cã, fiind terţ dobânditor al unui drept real, nu poate face recurs împotriva unei sentinţe civile date într-un litigiu în care nu a fost parte, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 şi celor ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate. Astfel, autorul excepţiei are posibilitatea de a se adresa justiţiei, pe calea unei acţiuni proprii, pentru apãrarea drepturilor sale, în speţã a dreptului de proprietate. Faptul cã nu poate exercita o cale de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate într-un litigiu în care nu a fost parte nu are semnificaţia îngrãdirii accesului liber şi efectiv la o instanţã judecãtoreascã.
De asemenea, Curtea reţine cã prevederile art. 53 din Legea fundamentalã nu sunt încãlcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de norma constituţionalã pretins a fi încãlcatã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, privind proprietatea, Curtea observã cã acestea nu au relevanţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la norma procesual civilã potrivit cãreia în apel nu se poate schimba calitatea pãrţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecatã şi nici nu se pot face cereri noi.
În final, Curtea constatã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat cã reglementãrile deduse controlului satisfac exigenţele impuse de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21, art. 24 şi art. 53 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 294 alin. 1 şi ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Man în Dosarul nr. 1.927/219/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
