Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 804 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Societatea Comercialã "ROMTELECOM" - S.A., doamna avocat Cãtãlina Dicu, apãrãtor ales cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Autoritatea Naţionalã pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei rãspunde doamna Cãtãlina Maria Mihãilescu, şef al Serviciului contencios, executãri şi acte interne. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentanţilor pãrţilor prezente. Aceştia solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 34/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orange România" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unei decizii emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, formulatã de Societatea Comercialã "ROMTELECOM" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin posibilitatea pe care o oferã instanţei de judecatã ca "la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vãtãmatã şi fãrã a avea loc o judecatã asupra fondului pretenţiilor" sã suspende executarea unui act administrativ, textele de lege criticate nesocotesc libertatea persoanei în beneficiul cãreia a fost emis acel act administrativ de a-şi desfãşura activitatea economicã în condiţii de liberã iniţiativã. Se mai aratã cã se încalcã şi dreptul la un proces echitabil prin aceea cã nu se impun niciun fel de condiţii de admisibilitate a cererii de lipsire temporarã a actului administrativ de efectele sale şi se dã instanţei posibilitatea "sã ia mãsuri susceptibile de a fi puse în aplicare cu ajutorul forţei coercitive a statului, fãrã a-i permite, în acelaşi timp, sã analizeze pretenţiile sau apãrãrile pe fond, precum şi sã administreze probele adecvate cauzei". Se mai precizeazã cã este rãsturnatã sarcina probei, întrucât beneficiarul actului este nevoit sã dovedeascã legalitatea lui, petentul "nefãcând altceva decât sã afirme cã actul administrativ este susceptibil de a cauza pretinse prejudicii".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Precizeazã cã dispoziţiile criticate instituie o garanţie pentru persoana vãtãmatã, prin evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executãrii actului administrativ pretins a fi nelegal, iar prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limiteazã eventualele abuzuri în valorificarea dreptului de a cere suspendarea executãrii actului.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, iar soluţionarea cererii de suspendare a executãrii actului administrativ pe cale separatã este justificatã de urgenţa şi caracterul provizoriu al mãsurii de suspendare a executãrii actului contestat, cerinţe pe care le apreciazã instanţa în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificãrilor şi completãrilor intervenite prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, prevederile criticate din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au, în prezent, urmãtoarea redactare:
- Art. 14: "Suspendarea executãrii actului
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii.";
- Art. 15: "Solicitarea suspendãrii prin acţiunea principalã
(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economia României şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În plus, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prin <>Legea nr. 262/2007 nu s-a modificat soluţia legislativã de principiu a prevederilor din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în redactarea criticatã, şi anume cele referitoare la suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pe cale separatã sau prin acţiune principalã. <>Legea nr. 262/2007 nu a fãcut altceva decât sã clarifice şi sã detalieze condiţiile procedurale corespunzãtoare.
Curtea constatã, de asemenea, cã, de altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a mai pronunţat într-o cauzã în care erau formulate aceleaşi critici de neconstituţionalitate şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, iar soluţia pronunţatã şi argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. În plus, în prezentul dosar se invocã şi neconstituţionalitatea <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 , care urmeazã, de asemenea, a fi respinsã, pentru considerentele care au justificat şi respingerea excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea art. 15 din lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
