Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 1.541/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.541/P/2004, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de petentul Marin Frunzã în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat nu mai respectã drepturile cetãţeanului. În actuala redactare, textul nu garanteazã apãrarea acestor drepturi, pe când, anterior modificãrii art. 278 din Codul de procedurã penalã, persoana nemulţumitã de soluţia de netrimitere în judecatã dispusã de procuror se putea adresa cu plângere pe cale ierarhicã, inclusiv pânã la nivelul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În opinia sa se încalcã dreptul la un control ierarhic, deoarece soluţia datã de procuror poate fi controlatã doar de cãtre prim-procurorul parchetului din cadrul cãruia face parte procurorul care a dispus rezoluţia ori ordonanţa atacatã.
Judecãtoria Galaţi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât principiul controlului ierarhic este consacrat de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentalã, iar conţinutul sãu este reglementat, în principal, de Legea privind organizarea judiciarã şi de Codul de procedurã penalã. Astfel, aceste reglementãri stabilesc posibilitatea verificãrii oricãrei soluţii de cãtre conducãtorul parchetului, precum şi de cãtre conducãtorii parchetelor ierarhic superioare, inclusiv de cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Însã trebuie observat cã procedura reglementatã de art. 278 din Codul de procedurã penalã este prevãzutã numai pentru persoanele cãrora li s-a adus o vãtãmare intereselor legitime, persoane care, potrivit art. 21 din Constituţie, se pot adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor lor în cadrul unei activitãţi de înfãptuire a justiţiei, care, conform art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, se realizeazã numai prin intermediul instanţelor judecãtoreşti.
Instanţa apreciazã cã art. 278 din Codul de procedurã penalã nu aduce atingere art. 131 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivã, constituie o concretizare a principiului constituţional al controlului ierarhic, prevãzând cã mãsurile luate sau actele efectuate de procuror sunt supuse verificãrii, din perspectiva legalitãţii şi temeiniciei lor, de cãtre procurorul ierarhic superior.
Prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 şi 15 şi nici celor prevãzute în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece sunt aplicate fãrã excepţie tuturor pãrţilor din proces, fãrã a se leza în vreun fel principiul separaţiei puterilor în stat şi nici statul de drept.
Art. 11 din Constituţie şi art. 17 din convenţia invocatã de autor nu sunt pertinente în cauzã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã instituie o procedurã prin care procurorul ierarhic superior, sesizat printr-o plângere, verificã legalitatea mãsurilor luate de procuror ori a actelor efectuate de acesta. Textul legal criticat dã expresie dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei". Astfel, prin aceastã procedurã, nu se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nici statului de drept.
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, Guvernul aratã cã acestea nu sunt relevante în cauzã, întrucât aceste prevederi vizeazã raporturile dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, care nu au nici o legãturã cu speţa de faţã.
Nu poate fi acceptatã nici critica potrivit cãreia prevederile art. 278 din Codul de procedurã penalã ar contraveni dispoziţiilor art. 15 din Legea fundamentalã, care consacrã universalitatea drepturilor, libertãţilor şi obligaţiilor şi neretroactivitatea legii, deoarece aceste principii se referã pe de o parte la drepturile, libertãţile şi obligaţiile cetãţenilor, fãrã deosebire de sediul reglementãrii lor, iar pe de altã parte se referã la faptul cã o lege odatã adoptatã produce şi trebuie sã producã efecte juridice numai pentru viitor, cu excepţia legii penale ori contravenţionale mai favorabile.
În ceea ce priveşte încãlcarea de cãtre art. 278 din Codul de procedurã penalã a dispoziţiilor constituţionale ale art. 132, Guvernul aratã cã principiul controlului ierarhic este reglementat atât de Legea privind organizarea judiciarã, cât şi de Codul de procedurã penalã. Aceste acte normative prevãd în ce constã şi care este modul în care se realizeazã controlul de cãtre conducãtorul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia, precum şi de cãtre conducãtorii parchetelor ierarhic superioare, inclusiv procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, din analiza acestor dispoziţii nu se poate considera cã prin stabilirea de cãtre textul criticat a posibilitãţii procurorului ierarhic superior de a soluţiona plângerea formulatã se încalcã principiul controlului ierarhic, ci, dimpotrivã, respectã şi concretizeazã prevederile fundamentale invocate.
Dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã nu sunt discriminatorii, ele aplicându-se tuturor pãrţilor din proces.
De asemenea, nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece textul legal criticat nu încalcã nici unul din drepturile fundamentale proteguite de convenţie.
Prevederile art. 131 din Constituţie nu sunt relevante în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia art. 278 din Codul de procedurã penalã contravine art. 131 şi 132 din Constituţie, întrucât textul legal atacat reglementeazã procedura plângerii împotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror în cursul urmãririi penale şi reprezintã o concretizare a regulilor constituţionale invocate. Ca atare, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept, al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmãrire penalã sã administreze şi sã aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurãrilor pentru justa soluţionare a cauzei.
Prin prerogativele acordate procurorului de cãtre legiuitor, în ceea ce priveşte urmãrirea penalã, nu se aduce atingere, sub nici un aspect, valorilor supreme garantate de art. 1 din Constituţie.
Art. 11 şi 15 din Legea fundamentalã şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "Art. 278: Plângerea contra actelor procurorului
Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 referitoare la Universalitate, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, precum şi dispoziţiile art. 14 privind Interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 privind Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã stabilesc modul de exercitare a controlului ierarhic asupra activitãţii procurorilor în cursul urmãririi penale.
Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, textul de lege nu exclude posibilitatea exercitãrii controlului ierarhic de cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, potrivit <>art. 69 din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciarã, "exercitã, direct sau prin procurori inspectori, controlul asupra tuturor parchetelor".
Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedurã judiciarã pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã art. 278 din Codul de procedurã penalã contravine prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este nefondatã, deoarece, în exercitarea cãilor de atac prevãzute de aceste dispoziţii legale formulate împotriva oricãror alte mãsuri sau acte ale procurorului, legea nu face nici o discriminare. Dimpotrivã, orice persoanã care apreciazã cã prin acestea s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime poate face plângere la organul competent.
Dispoziţiile legale atacate, împreunã cu cele cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, au instituit posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti, asigurând prin aceasta accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmãrire penalã a procesului penal.
Aceste prevederi nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale, nici actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 1.541/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
