Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 80*) din 29 aprilie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 29 octombrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 4 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã de Gaicu Mircea.
În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului. Cat priveşte <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , se susţine ca acest text incalca prevederile art. 123 din Constituţie, întrucât independenta şi supunerea judecãtorilor numai legii se referã atât la autoritatea judecãtoreascã în ansamblu, cat şi a fiecãrui judecãtor care face parte din completul de judecata. Se arata ca prin Hotãrârea nr. 1 din 2 februarie 1995, Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au schimbat jurisprudenta Sectiei civile cu privire la restituirea imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, obligând astfel completele de judecata sa respecte aceasta hotãrâre, chiar dacã aveau alte convingeri.
Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta a apreciat ca excepţia invocatã este neîntemeiatã.
În temeiul art. 24 din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã deoarece cat priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ca urmare a modificãrii acestora prin Legea nr. 17/1997, Curtea Constituţionalã nu se mai poate pronunţa asupra exceptiei referitoare la dispoziţiile legale în noua redactare, deoarece ar depãşi limitele sesizãrii prevãzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr 47/1992, iar referitor la <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , se considera ca nu exista nici un impediment constituţional în reglementarea posibilitatii schimbãrii jurisprudenţei instanţei supreme, întrucât aceasta, potrivit <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993 , urmãreşte aplicarea corecta şi unitarã a legilor de cãtre toate instanţele. În continuare se apreciazã ca instituţia schimbãrii jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, constituitã în Secţii Unite, este menita sa asigure justa interpretare a legii, în vederea ocrotirii în mod egal a intereselor particulare şi a celor generale, în scopul stabilitatii ordinii sociale în cadrul statului de drept.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi cele ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , raportate la prevederile Constituţiei, şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, se constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa o soluţioneze, fiind legal sesizatã.
Referitor la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, la data invocarii exceptiei de neconstituţionalitate, textul avea urmãtoarea redactare: "recursul în anulare se poate declara oricând".
Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã au fost modificate şi, în noua redactare, art. 330^1 are urmãtorul conţinut:
"Pentru motivul prevãzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã.
Pentru motivul prevãzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare."
Este de observat ca din textul actual au fost inlaturate prevederile care formau obiectul exceptiei de neconstituţionalitate. Astfel recursul în anulare impotriva hotãrârilor judecãtoreşti irevocabile nu mai poate fi declarat oricând de cãtre Ministerul Public, ci în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2. Motivele de neconstituţionalitate invocate nu mai pot fi reţinute. Rezulta astfel ca, în urma modificãrii textului de lege atacat, excepţia este în prezent lipsitã de obiect şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata.
Cat priveşte dispoziţiile <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , Curtea constata ca acestea nu sunt incompatibile cu principiile enunţate în art. 123 din Constituţie, care statornicesc, pe de o parte, ca justiţia se înfãptuieşte în numele legii [alin. (1)], iar pe de alta parte, ca judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii [alin. (2)].
Nu se poate susţine, în primul rând, ca dispoziţiile incriminate, din <>Legea nr. 56/1993 ; ar contraveni principiului potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, de vreme ce prevederile ce fac obiectul exceptiei sunt cuprinse într-o reglementare data prin lege.
Nu este, tot astfel, exact nici ca <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 ar consacra o abatere de la independenta judecãtorilor şi de la supunerea lor exclusiv fata de lege. Problema schimbãrii jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie din initiativa uneia dintre secţiile acesteia este rezolvatã, potrivit textului menţionat, de judecãtorii Curţii, iar nu de persoane din afarã acesteia; acest mod de a rezolva o problema ţinând de soluţionarea unei cauze reprezintã o simpla dispoziţie legalã de amenajare a competentei în interiorul Curţii Supreme de Justiţie.
Schimbarea jurisprudenţei Curţii este propusã de judecãtorii unei secţii, fãrã nici o ingerinta din exterior. Dar, date fiind consecinţele importante ale schimbãrii practicii Curţii Supreme de Justiţie, o asemenea decizie este supusã, prin <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , ratificãrii de cãtre Secţiile Unite ale Curţii, compuse şi ele, bineînţeles, din judecãtorii Curţii, la care participa şi judecãtorii sectiei, a cãror propunere se cere a fi aprobatã. Nici de data aceasta nu este vorba despre vreo ingerinta în activitatea de judecata. Într-adevãr, initiativa unei asemenea schimbãri a jurisprudenţei vine, în ipoteza la care ne referim, de la secţia competenta sa se pronunţe asupra cauzei, iar nu de la Secţiile Unite. Aceasta din urma nu soluţioneazã cauza supusã judecaţii în secţia ce le-a sesizat, ci numai o chestiune prealabilã - schimbarea jurisprudenţei -, dupã care judecata în secţie, care fusese întreruptã, va fi reluatã.
Soluţia reglementatã prin <>Legea nr. 56/1993 corespunde pe deplin art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Acelaşi articol din legea fundamentalã prevede ca atât competenta, cat şi procedura de judecata se stabilesc prin lege.
O asemenea reglementare corespunde necesitãţii de unificare a jurisprudenţei, dând, pentru Curtea Suprema de Justiţie, expresie rolului sau, înscris în <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993 , de a urmãri aplicarea corecta şi unitarã a legii.
Aceasta obligaţie a Curţii Supreme de Justiţie nu contravine în nici un fel Constituţiei, fiind, dimpotriva, de natura a asigura, printr-o practica judecãtoreascã unitarã, egalitatea constituţionalã a cetãţenilor în fata legii şi în fata justiţiei. Aceasta egalitate nu ar fi, într-adevãr, de conceput în cazul în care instanţele ar adopta - uneori chiar în mod generalizat -, în aplicarea aceleiaşi legi, soluţii adesea, ireconciliabile.
Instituţia schimbãrii jurisprudenţei, la care se referã <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , a existat şi în trecut, cat priveşte Curtea de Casaţie şi de Justiţie, fãrã sa se fi pus vreodata la indoiala compatibilitatea reglementãrii respective cu principiul independentei judecãtorului.
Unificarea jurisprudenţei nu se realizeazã prin ordine sau alte injonctiuni ori ingerinţe din afarã sistemului judecãtoresc, ci este, în felul reglementat prin <>Legea nr. 56/1993 , opera exclusiva a voinţei judecãtorilor care hotãrãsc împreunã asupra corectei aplicari a legii, iar adoptarea hotãrârilor cu majoritatea voturilor judecãtorilor Secţiilor Unite ale Curţii este absolut normalã, de vreme ce este vorba despre schimbarea jurisprudenţei statornicite în acelaşi mod.
Concluzia ce se impune este, asadar, aceea ca judecãtorii se pronunţa în toate cazurile potrivit intimei lor convingeri, având însã obligaţia constituţionalã de a se supune legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Gaicu Mircea în Dosarul nr. 2.143/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, privind:
- dispoziţiile <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 ;
- dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, constatând ca excepţia invocatã în legatura cu aceste prevederi este lipsitã de obiect.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 29 aprilie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
