Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 80 din 25 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 15 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 20 octombrie 1999, excepţie ridicatã de Liga Asocias-Farm în Dosarul nr. 1.150/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund: avocat Gabriela Ghita, pentru Liga Asocias-Farm, şi consilier juridic Carmen Paun, pentru Ministerul Sãnãtãţii.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei arata ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, care statueazã ca economia României este o economie de piata, precum şi cele ale alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, prin care se asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale. Asistentii de farmacie sunt, de regula, persoane care au o vechime de 25-30 de ani în aceasta funcţie, iar prin dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 li se interzice eliberarea de medicamente în aceleaşi condiţii cu farmaciştii. Astfel, sunt incalcate dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Constituţie referitoare la ocrotirea sãnãtãţii. Prin interdicţia impusa asistentilor de farmacie de a elibera anumite medicamente aceştia sunt transformati în drogheristi care pot vinde parfumuri, pudra etc. în loc de medicamente. Asistentii de farmacie sunt în numãr total de 18.000 şi, fiind raspanditi în toatã ţara, lucreazã, în special, în puncte farmaceutice din locuri greu accesibile, unde nu sunt încadraţi farmacisti. În atare situaţie ei nu-şi pot exercita profesia pentru care s-au pregãtit şi pentru care au obţinut o diploma şi nici nu pot contribui la asigurarea sãnãtãţii populaţiei. De asemenea, prin aceasta interdicţie se instituie un monopol al farmacistilor la eliberarea medicamentelor. Se mai arata ca asistentii de farmacie, nefiind cuprinşi în sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate, prin interdicţia impusa de norma legalã criticata sunt în pericol de a nu-şi mai putea asigura acele încasãri din vânzarea produselor farmaceutice care sa le permitã realizarea salariilor lor. Posibilitatea de a vinde numai lapte praf cu preţul de 140.000 lei cutia, preţ inaccesibil anumitor categorii ale populaţiei, este un exemplu elocvent în acest sens. Sunt incalcate astfel principiile art. 38 din Constituţie, referitor la dreptul la munca şi la protecţia socialã a muncii. Dispoziţiile legale criticate incalca şi prevederile art. 6 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, primele referitoare la dreptul la munca, iar celelalte referitoare la dreptul la asigurarea sãnãtãţii publice.
Reprezentantul Ministerului Sãnãtãţii arata ca profesiunea de farmacist, profesie practicatã în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmacistilor din România, nu este similarã cu aceea de asistent de farmacie, personal cu studii medii, care are atribuţii limitate. Se mai arata ca dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au incidenta în cauza, deoarece se referã la altfel de activitãţi comerciale. De asemenea, prin norma criticata nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 33 şi 38 din Constituţie, deoarece statul trebuie sa ia mãsuri pentru asigurarea dreptului la munca al cetãţenilor, dar nu este obligat sa asigure aceleaşi atribuţii de serviciu pentru practicantii celor doua profesii - farmacist şi asistent de farmacie. În final, se solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca, în realitate, autorul exceptiei critica modul de aplicare a unui text de lege, situaţie care se poate soluţiona pe calea contenciosului administrativ. Se mai considera ca textul criticat nu incalca dreptul la munca şi protecţia socialã a muncii şi nici dreptul la asigurarea sãnãtãţii populaţiei. Tocmai prescrierea şi eliberarea necontrolata a medicamentelor ar putea pune în pericol sãnãtatea populaţiei. Libertatea alegerii profesiei nu constituie un drept de a opta pentru exercitarea oricãrei profesii, indiferent de pregãtirea profesionalã a celui în cauza. Asa fiind, se solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.150/1999, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, excepţie ridicatã, prin avocat, de Liga Asocias-Farm din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca, "în raport de faptul ca prin aceasta ordonanta se stipuleazã clar ca medicamentele vor fi manipulate doar de farmacisti şi se vor elibera bolnavilor doar prin farmacii, exista o strânsã legatura între acest text şi cauza de fata, ce are ca obiect anularea <>Ordinului ministrului sãnãtãţii nr. 201/1999 prin care se interzice asistentilor de farmacie sa elibereze medicamente în fostele puncte farmaceutice transformate în Tehnofarm". Se mai susţine, în continuare, ca dispoziţiile restrictive ale <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 contravin prevederilor art. 33 din Constituţie, referitoare la obligaţiile statului de a lua mãsuri "pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice", precum şi prevederilor art. 38 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la munca, la alegerea libera a profesiei şi a locului de munca. În susţinerea îngrãdirii exerciţiului dreptului la munca şi la alegerea profesiei şi a locului de munca se mai invoca şi prevederile art. 6 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, iar pentru întãrirea afirmaţiilor referitoare la obligaţiile statului în domeniul asigurãrii sãnãtãţii se invoca prevederile art. 12 din acelaşi pact internaţional.
Instanta de judecata, contrar dispoziţiilor <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat în încheierea de sesizare opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã şi nu a completat aceasta încheiere nici la solicitarea Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 are ca obiect de reglementare produsele medicamentoase de uz uman, stabilind ca "cele din grupa A se elibereazã, cu prescripţie medicalã, numai în farmacii, pe când cele din grupa B se pot elibera fãrã prescripţie medicalã, atât în farmacii, cat şi în drogherii". Coroborand prevederile ordonanţei de urgenta cu cele ale <>Legii nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmacistilor din România, se arata în continuare, rezulta ca "eliberarea medicamentelor pe baza de prescripţie medicalã se face numai sub supravegherea farmacistului. Toate aceste prevederi nu constituie nici o încãlcare a dreptului la munca şi nici o ingradire a exercitãrii acestuia, ci o reglementare a desfãşurãrii profesiei alese în mod liber de cãtre o persoana, în raport cu pregãtirea profesionalã a acesteia. Nici nu se poate concepe practicarea unei profesii în afarã cadrului şi normelor ce reglementeazã gradul de cunoştinţe profesionale care îi da sau nu dreptul de a o practica. Asistentii de farmacie pot obţine avizul de libera practica în unitãţi farmaceutice autorizate de Ministerul Sãnãtãţii, indeplinind atribuţiile corespunzãtoare pregãtirii lor profesionale". Guvernul mai arata ca în cauza "nici nu se ridica probleme de constitutionalitate, ci de interpretare a legii în procesul de aplicare a acesteia" şi conchide ca excepţia este nefondata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Articolul 3 din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, text criticat prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, are urmãtoarea redactare: "(1) Agenţia Nationala a Medicamentului stabileşte încadrarea produselor medicamentoase, cu excepţia celor prevãzute la art. 2 alin. (2) lit. b) şi c), în funcţie de modul de eliberare, în:
- grupa A - produse medicamentoase care se elibereazã cu prescripţie medicalã numai în farmacii;
- grupa B - produse medicamentoase care se pot elibera fãrã prescripţie medicalã în farmacii şi în drogherii.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului stabileşte pentru produsele medicamentoase aparţinând grupei A urmãtoarele subgrupe:
a) produse medicamentoase care se elibereazã în farmacie de cãtre farmacist pe baza de prescripţie medicalã valabilã timp de 6 luni, care poate sa rãmânã la pacient;
b) produse medicamentoase care se elibereazã în farmacie de cãtre farmacist pe baza de prescripţie medicalã care se retine în farmacie;
c) produse medicamentoase care se elibereazã în farmacie de cãtre farmacist pe baza de prescripţie medicalã specialã;
d) produse medicamentoase care se elibereazã pe baza de prescripţie medicalã în condiţii restrictive, pentru a fi utilizate în spaţii cu destinaţii speciale."
Excepţia de neconstituţionalitate s-a ridicat într-o cauza de contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a <>Ordinului ministrului sãnãtãţii nr. 201/1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea de funcţionare a unitãţilor farmaceutice, precum şi a Normelor tehnice privind funcţionarea farmaciei, depozitului farmaceutic şi a drogheriei.
Autorul exceptiei considera ca prin textul de lege criticat sunt incalcate dispoziţiile art. 33 din Constituţie, text care are urmãtorul conţinut: "(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia mãsuri pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii."
De asemenea, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat incalca dispoziţiile art. 38 din Constituţie. Cu toate acestea, din motivare rezulta ca, în realitate, sunt invocate numai prevederile alin. (1) al art. 38, potrivit cãrora "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere".
Autorul exceptiei mai invoca, în susţinerea criticii sale, şi prevederile art. 6 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 6: "1. Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
2. Mãsurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa includã orientarea şi pregãtirea tehnica şi profesionalã, elaborarea de programe, de mãsuri şi de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economicã, socialã şi culturalã constanta şi o deplina întrebuinţare productiva a forţelor de munca în condiţii care garanteazã indivizilor folosinta libertãţilor politice şi economice fundamentale.";
- Art. 12: "1. Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sãnãtate fizica şi mintalã pe care o poate atinge.
2. Mãsurile pe care statele pãrţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurãrii exercitãrii depline a acestui drept vor cuprinde mãsurile necesare pentru a asigura:
a) scãderea mortalitatii noilor nãscuţi şi a mortalitatii infantile, precum şi dezvoltarea sanatoasa a copilului;
b) îmbunãtãţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale;
c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi altora, precum şi lupta impotriva acestor maladii;
d) crearea de condiţii care sa asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boala."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului constituţional la ocrotirea sãnãtãţii. Dimpotriva, <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 intareste, prin mãsuri concrete, aceasta garanţie şi stabileşte modalitãţi de îndeplinire a obligaţiilor statului de a asigura igiena şi sãnãtatea publica, de a organiza în mod corespunzãtor şi eficient asistenta medicalã, asistenta care include, evident, şi activitãţile farmaceutice. Asa fiind, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 se încadreazã în reglementãrile legale adoptate în vederea îndeplinirii acestei obligaţii constituţionale. În realitate, tocmai lipsa unei reglementãri legale, care sa prevadã condiţiile şi modul de eliberare a medicamentelor, ar putea prezenta pericol pentru igiena şi sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea fizica şi mentala a persoanei, cu consecinţe greu de prevãzut.
Referitor la dispoziţiile din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale invocate de autorul exceptiei, Curtea constata ca aceste dispoziţii stabilesc obligaţiile generale asumate de statele pãrţi pentru a lua cele mai eficiente mãsuri de asigurare a sãnãtãţii publice şi a persoanelor. Toate aceste obligaţii sunt reflectate în mod corespunzãtor şi cu exigente sporite în prevederile art. 33 din Constituţie, iar o serie de reglementãri legale, printre care şi cele privind exercitarea profesiei de farmacist sau cele de stabilire a condiţiilor de eliberare a produselor medicamentoase de uz uman, contribuie la îndeplinirea lor.
Curtea mai constata, de asemenea, ca dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 nu ingradesc exerciţiul dreptului la munca şi nici al dreptului la libera alegere a profesiei şi a locului de munca, reglementat prin art. 38 alin. (1) din Constituţie. Libertatea de alegere a profesiei nu are semnificatia ca o persoana poate opta pentru exercitarea oricãrei profesii, indiferent de pregãtirea profesionalã şi de experienta pe care le are. Alegerea profesiei implica pregãtirea corespunzãtoare pentru exercitarea acesteia, iar alegerea locului de munca înseamnã opţiunea persoanei pentru un anume loc de munca sau pentru o anumitã funcţie, pentru care are nivelul corespunzãtor de pregãtire profesionalã şi care este disponibilã.
Este firesc şi necesar ca exercitarea profesiilor importante sub aspectul interesului general al societãţii sa fie reglementate prin lege, stabilindu-se atât condiţiile de studii şi de atestare pentru exercitarea lor, cat şi limitele competentelor şi atribuţiilor funcţiilor din cadrul unor profesii date. O asemenea reglementare s-a adoptat şi pentru exercitarea profesiei de farmacist prin <>Legea nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmacistilor din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997. Prin art. 2 din aceasta lege se stabileşte ca "Profesiunea de farmacist are ca scop asigurarea sãnãtãţii publice, prin cercetarea, producerea, difuzarea şi eliberarea medicamentelor în condiţiile de calitate prevãzute de Farmacopeea Romana şi de alte standarde oficiale din ţara şi din strãinãtate, aprobate de Ministerul Sãnãtãţii". În vederea realizãrii acestui scop, legea prevede şi cerinţele pe care trebuie sa le îndeplineascã persoana care doreşte sa exercite profesia de farmacist, respectiv sa obţinã autorizaţie de libera practica.
În executarea <>Legii nr. 81/1997 ministrul sãnãtãţii a emis <>Ordinul nr. 201/1999 , prin care au fost aprobate Normele privind autorizarea de funcţionare a unitãţilor farmaceutice, precum şi Normele tehnice privind funcţionarea farmaciei, depozitului farmaceutic şi a drogheriei. Printre condiţiile de autorizare a functionarii unitãţilor farmaceutice se regãsesc şi cerinţele referitoare la încadrarea unitãţilor respective cu personal calificat. Normele prevãd posibilitatea eliberãrii autorizaţiei de libera practica atât pentru farmacisti, cat şi pentru asistentii de farmacie, fãcând diferentierea necesarã în competentele şi atribuţiile celor doua categorii de personal, în funcţie de nivelul lor de calificare profesionalã.
Curtea retine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 , dispunând clasificarea produselor medicamentoase de uz uman în diferite grupe, prevede ca produsele mai importante sub aspectul efectului lor direct asupra organismului uman, ca şi sub aspectul posibilelor efecte secundare pot fi eliberate doar cu prescripţie medicalã, în farmacii şi de cãtre farmacisti, cum, de altfel, se prevede şi în <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 81/1997 , potrivit cãruia "În farmacii, eliberarea medicamentelor, pe baza de prescripţie medicalã, se face numai sub supravegherea farmacistului". Aceste reglementãri limiteazã, fãrã indoiala, atribuţiile asistentilor de farmacie, dar nu restrang exerciţiul dreptului lor constituţional la munca şi la alegerea libera a profesiei şi a locului de munca - acest din urma aspect fiind singurul asupra cãruia Curtea Constituţionalã se poate pronunţa.
În acelaşi context Curtea observa, de asemenea, ca, potrivit prevederilor pct. 2 al art. 6 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, mãsurile de asigurare a exercitãrii depline a dreptului la munca trebuie "sa includã orientarea şi pregãtirea tehnica şi profesionalã". Rezulta deci ca alegerea şi exercitarea unei anumite profesii presupun şi pregãtirea tehnica şi profesionalã corespunzãtoare.
Curtea constata, asadar, ca nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, excepţie ridicatã de Liga Asocias-Farm din Bucureşti în Dosarul nr. 1.150/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 aprilie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
