Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 80 din 20 mai 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 si 3 si ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi 3 şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Silvius Ion Becherescu în Dosarul nr. 2.597/1998 al Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal rãspunde Silvius Ion Becherescu, lipsind Consiliul Local Eforie Sud, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei depune la dosar concluzii scrise şi solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 177/1998 şi nr. 5/1999, solicita admiterea, în parte, a exceptiei de neconstituţionalitate invocate, sustinand ca, în cazul în care persoana vãtãmatã este o unitate administrativ-teritorialã, pornirea din oficiu a acţiunii civile de cãtre procuror incalca dispoziţiile art. 119 şi 120 din Constituţie, referitoare la principiul autonomiei administraţiei publice locale şi al autonomiei consiliilor locale şi a primarului, precum şi prevederile art. 41 alin. (2) din legea fundamentalã privind principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Constanta, prin Încheierea din 26 februarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.597/1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi 3 şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Silvius Ion Becherescu.
Obiectul procesului penal în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie infracţiunea de neglijenţa în serviciu, prevãzutã şi pedepsita de art. 249 alin. 1 din Codul penal, imputatã lui Silvius Ion Becherescu pentru faptul ca în calitate de primar al oraşului Eforie a pus în executare doua hotãrâri ale consiliului local referitoare la schimbul de terenuri din domeniul privat al oraşului cu terenuri din proprietatea unor persoane fizice.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate - impunând pornirea şi exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal şi din oficiu, când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal, obligând instanta sa se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacã unitatea pagubita nu este constituitã parte civilã, precum şi pe procuror, când participa la judecata, sa susţinã interesele civile ale unitãţii respective, chiar dacã aceasta nu s-a constituit parte civilã - incalca principiile înscrise la art. 119 şi la art. 120 alin. (2) din Constituţie.
În opinia autorului exceptiei, de vreme ce, potrivit prevederilor art. 119 din Constituţie, "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice", iar conform art. 120 alin. (2) din Constituţie, "Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe", singurele în mãsura sa decidã dacã pretind sau nu despãgubiri civile pentru eventuale pagube suferite în urma sãvârşirii unei infracţiuni şi dacã formuleazã asemenea pretenţii prin acţiune civilã exercitatã în cadrul procesului penal ori pe calea unei acţiuni civile separate sunt aceste autoritãţi ale administraţiei publice locale. Autorul exceptiei mai susţine şi faptul ca, potrivit prevederilor <>art. 100 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , nelegalitatea unei hotãrâri a consiliului local o poate aprecia doar prefectul, atacand-o în contencios administrativ.
Instanta, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, arata ca aceasta este " ... nefondata, întrucât prevederile art. 17 şi 18 din Codul de procedura penalã sunt norme imperative prin care s-a urmãrit sa se creeze un regim favorabil în ceea ce priveşte repararea prejudiciilor" pentru pãrţile vãtãmate menţionate în aceste texte legale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
În punctul de vedere transmis de preşedintele Camerei Deputaţilor se apreciazã ca dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se fac referiri doar la dreptul procurorului de a susţine acţiunea civilã. Se arata, în aceasta ordine de idei, ca, "chiar şi în calitate de persoana juridicã de drept civil, consiliile locale rãmân autoritãţi publice alese de cetãţeni şi se afla în serviciul acestora, solutionand treburile publice din comune şi oraşe". În felul acesta, noţiunea de "public", existenta în textul constituţional, se caracterizeazã, cu necesitate, printr-o sfera de cuprindere mai larga decât cea rezultatã din conţinutul expresiei "persoana juridicã de drept public". Conform prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituţie, "în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor", iar "problematica acţiunii civile, în legatura cu interesele patrimoniale ale comunei, oraşului şi judeţului, priveşte, neîndoielnic, ordinea de drept, ceea ce permite intervenţia procurorului".
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Dupã ce se retine ca "autonomia localã implica şi dreptul organelor administraţiei publice locale de a adopta, în mod independent, fãrã nici un amestec al altor organe, actele juridice necesare în vederea realizãrii atribuţiilor ce le revin, potrivit legii", se invoca dreptul instanţelor judecãtoreşti, legal sesizate, de a se pronunţa cu privire la încãlcarea legii penale, inclusiv asupra aspectelor civile legate de fapta penalã, considerându-se ca "prin aceasta ele nu aduc nici o atingere sub nici o forma principiului autonomiei locale, ci, prin intreaga activitate desfasurata în scopul infaptuirii actului de justiţie, contribuie la consolidarea statului de drept". În acelaşi punct de vedere se mai susţine ca "în procesul civil roman, disponibilitatea nu este, însã, exclusiva, legea recunoscând legitimare procesuala civilã şi altor persoane şi organe". Se exemplifica dreptul procurorului, al autoritãţii tutelare şi chiar al sindicatelor de a promova anumite acţiuni civile, precum şi obligaţia instanţei de a se pronunţa din oficiu, în cadrul procesului de divorţ, cu privire la încredinţarea minorilor şi la stabilirea contribuţiei pãrinţilor la întreţinerea acestora.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit la judecãtorul-raportor, notele scrise, depuse de autorul exceptiei, concluziile acestuia şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate se referã la urmãtoarele dispoziţii din Codul de procedura penalã:
Art. 17 alin. 1: "Acţiunea civilã se porneşte şi se exercita şi din oficiu, când persoana vãtãmatã este o unitate din cele la care se referã art. 145 din Codul penal.";
alin. 3: "În cazul arãtat în alin. 1, instanta este obligatã sa se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacã unitatea pagubita nu este constituitã parte civilã."
Art. 18 alin. 2: "Când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal sau o persoana lipsitã de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsã, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţinã interesele civile ale acesteia, chiar dacã nu este constituitã parte civilã."
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constata ca pornirea şi exercitarea acţiunii civile de cãtre procuror sau de cãtre instanta din oficiu, în cazul în care partea vãtãmatã este o unitate administrativ-teritorialã, în lipsa solicitãrii autoritãţii administraţiei publice locale respective sau chiar contrar voinţei explicite a acesteia, incalca principiul autonomiei administraţiei publice locale, consacrat în art. 119 din Constituţie, precum şi principiul autonomiei consiliului local şi a primarului, ca autoritãţi administrative autonome, reprezentând totodatã o subrogare nejustificatã în atribuţiile exclusive ale acestor autoritãţi.
Dupã cum s-a arãtat şi în punctul de vedere al Guvernului, instanta judecãtoreascã, în cadrul soluţionãrii procesului penal, este indreptatita sa se pronunţe şi asupra aspectelor civile legate de fapta penalã, dacã "a fost legal sesizatã". Sesizarea legalã pentru exercitarea acţiunii civile poate fi facuta, potrivit principiului constituţional mai sus menţionat, numai de cãtre persoana indreptatita sa pretindã despãgubiri pentru paguba suferitã, singura excepţie putând viza doar persoana lipsitã de capacitate de exerciţiu şi de reprezentant legal.
În ceea ce priveşte referirea autorului exceptiei la prefect, ca singurul în drept sa controleze legalitatea hotãrârilor consiliilor locale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât, potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) din Constituţie şi ale <>art. 100 din Legea nr. 69/1991 , posibilitatea atacarii în fata instanţei de contencios administrativ a actelor consiliului judeţean, ale celui local sau ale primarului, considerate ilegale, reprezintã un drept, dar nu exclusiv, în cadrul atribuţiilor prefectului. Orice act al unui organ al administraţiei publice poate fi atacat în contencios administrativ de persoana lezata în drepturile sale prin actul respectiv (art. 48 din Constituţie).
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate a invocat încãlcarea, prin dispoziţiile legale criticate, doar a prevederilor art. 119 şi ale art. 120 alin. (2) din Constituţie, întrucât în speta se punea problema drepturilor autoritãţii publice locale. Curtea constata însã ca dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale şi sub un alt aspect, respectiv pentru încãlcarea principiului consacrat în art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Curtea Constituţionalã, având de soluţionat excepţii de neconstituţionalitate referitoare la condiţiile cerute de Codul penal pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, în cazul unor infracţiuni contra patrimoniului, a statuat ca stabilirea de condiţii diferenţiate - din oficiu sau doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate -, în funcţie de titularul proprietãţii private, înseamnã o ocrotire discriminatorie a acestei proprietãţi şi, prin urmare, dispoziţiile legale respective sunt neconstituţionale. Asemenea soluţii s-au pronunţat în cazul infracţiunii de abuz de încredere, prevãzutã la art. 213 din Codul penal (Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999), şi de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 din Codul penal (Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999).
Fata de cele arãtate Curtea Constituţionalã constata ca, prin dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã, se face o diferentiere neconstitutionala între protecţia proprietãţii private a statului şi protecţia proprietãţii private a altor subiecte de drept, atunci când se precizeazã ca "Acţiunea civilã se porneşte şi se exercita din oficiu, când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal"; "instanta este obligatã sa se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacã unitatea pagubita nu este constituitã parte civilã"; "când persoana vãtãmatã este o unitate dintre acelea la care se referã art. 145 din Codul penal, ... procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţinã interesele civile ale acesteia, chiar dacã nu este constituitã parte civilã". Aceste dispoziţii contravin art. 41 alin. (2) din Constituţie, care asigura o egala ocrotire a proprietãţii aparţinând persoanelor fizice ori juridice de drept privat şi a proprietãţii private a statului. Asa fiind, în privinta exercitãrii din oficiu sau a sustinerii acţiunii civile de cãtre procuror, când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal, statul nu poate beneficia de o ocrotire judiciarã diferita de aceea a persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat.
În consecinta, în cauza, atât exercitarea acţiunii civile, cat şi susţinerea acesteia în fata instanţei judecãtoreşti sunt de competenta autoritãţii administraţiei publice locale prejudiciate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Silvius Ion Becherescu în Dosarul nr. 2.597/1998 al Judecãtoriei Constanta şi constata ca dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de acelaşi autor şi constata ca dispoziţia "când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal, ... procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţinã interesele civile ale acesteia, chiar dacã nu este constituitã parte civilã" din art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã este neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 mai 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
