Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 9 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 15 aprilie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , în condiţiile prevãzute la art. 113 din Constituţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Broadhurst Investments Limited", cu sediul în Nicosia - Cipru, în Dosarul nr. 2.781/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal este prezenta Societatea Comercialã "Broadhurst Investments Limited", reprezentatã prin avocaţii Danil Matei şi Marcel Gheorghe, lipsind Societatea Comercialã "Delfincom" - S.A., pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Întrucât nu sunt cereri prealabile, se da cuvântul în fond partii prezente. Din partea Societãţii Comerciale "Broadhurst Investments Limited", avocatul Danil Matei solicita admiterea exceptiei, cu motivarea ca dispoziţiile <>art. 24 şi 27 din Legea nr. 44/1998 - potrivit cãrora vânzarea de active aparţinând societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar se poate face numai cu acordul sau cu avizul Fondului Proprietãţii de Stat - sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (2) teza întâi, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din legea fundamentalã. Se mai susţine ca societãţile comerciale, potrivit <>Legii nr. 31/1990 , au în proprietate bunuri mobiliare şi imobiliare, aflate în patrimoniul lor, ceea ce le conferã toate atributele dreptului de proprietate. Acest drept de proprietate, garantat de Constituţie potrivit art. 41 alin. (1), este încãlcat prin dispoziţiile atacate, conform cãrora Fondul Proprietãţii de Stat îşi da avizul sau acordul de vânzare asupra activelor societãţii comerciale. Astfel i se creeazã statului, în calitate de acţionar, drepturi mult mai mari fata de ceilalţi acţionari, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2), cat şi prevederilor art. 135 alin. (1) şi (6) din legea fundamentalã. Curtea Constituţionalã, se arata în continuare, a statuat prin deciziile nr. 18/1997 şi nr. 73/1997 ca societatea comercialã are drept de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul sau, iar statul este un simplu acţionar care deţine o parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, inclusiv în situaţia în care statul deţine majoritatea capitalului social. Se mai susţine, de asemenea, ca statul şi-a câştigat poziţia de acţionar majoritar printr-un plasament inegal, fapt care afecteazã procesul de privatizare, care nu se poate realiza în aceste condiţii decât parţial. Astfel, datoritã acestei poziţii privilegiate, se infrang dispoziţiile art. 134 şi 135 din Constituţie. În concluzie, cere admiterea exceptiei şi declararea ca neconstituţionale a celor doua texte de lege atacate.
Cel de al doilea reprezentant al societãţii susţine ca dispoziţiile <>art. 24 şi 27 din Legea nr. 44/1998 sunt neconstituţionale, deoarece pe baza lor se incalca vointa actionarilor de a participa la procesul de privatizare, demobilizand investitorii care nu mai au garanţia plasamentelor efectuate. Cu privire la poziţia statului în cadrul societãţilor comerciale, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 18/1997 şi nr. 34/1998. În fine apreciazã ca acordul sau avizul Fondului Proprietãţii de Stat cu privire la vânzarea activelor societãţilor comerciale duce la controlul comerţului, contravenind astfel art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public precizeazã în cuvântul sau ca achieseaza la concluziile din raportul judecãtorului raportor, arãtând ca cele doua texte de lege nu infrang dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, potrivit <>art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , Fondul Proprietãţii de Stat exercita în numele statului sau al administraţiei publice locale toate drepturile acţionarului la societãţile comerciale enumerate la art. 2 din ordonanta. În concluzie solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, prin Încheierea din 28 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , conditionand vânzarea de active ale societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, respectiv încheierea de contracte de leasing cu clauza irevocabilã de vânzare doar cu acordul prealabil al Fondului Proprietãţii de Stat, incalca mai multe norme constituţionale, şi anume:
- prevederile art. 4 alin. (2), care consacra principiul egalitãţii între cetãţeni, întrucât textele de lege atacate instituie discriminare între acţionari, respectiv între stat sau o autoritate a administraţiei publice locale şi ceilalţi acţionari privati;
- prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice;
- prevederile art. 41 alin. (1) şi (2), referitoare la ocrotirea deopotrivã a proprietãţii private, indiferent de titular, textele atacate instituind o procedura specialã de exercitare a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor societãţii comerciale;
- prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), care consacra caracterul de piata al economiei naţionale şi obliga statul sa asigure libertatea comerţului;
- prevederile art. 135 alin. (1) şi (6), care obliga statul sa ocroteasca proprietatea şi consacra inviolabilitatea proprietãţii private.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, contrar dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat opinia nici ca urmare a solicitãrii exprese a Curţii Constituţionale, precizând doar ca, excepţia ridicatã fiind motivatã în fapt şi în drept de cãtre autorul ei, instanta avea obligaţia sa suspende judecarea cauzei şi sa sesizeze Curtea Constituţionalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Textele de lege contestate nu au nici o legatura cu prevederile art. 4 alin. (2) sau cu cele ale art. 16 din Constituţie, acestea referindu-se la egalitatea cetãţenilor patriei comune, respectiv la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Potrivit aceluiaşi punct de vedere, dispoziţiile <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece statul sau autoritatea administraţiei publice locale, ca acţionari majoritari ai societãţii comerciale, sunt reprezentaţi în procesul de privatizare de cãtre Fondul Proprietãţii de Stat, fapt ce justifica obligativitatea acordului acestuia la vânzarea de active şi la încheierea contractelor de leasing cu clauza irevocabilã de vânzare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este legal sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate şi este competenta sa o soluţioneze conform prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Textele din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , atacate prin excepţia de neconstituţionalitate, sunt urmãtoarele:
"Art. 24. - (1) Societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar pot vinde active din patrimoniul lor persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la initiativa consiliului lor de administraţie şi cu acordul Fondului Proprietãţii de Stat ori din initiativa Fondului Proprietãţii de Stat, cu mandatarea reprezentantului sau în adunarea generalã a actionarilor. Vânzarea se poate face numai în cazul în care nu este afectatã privatizarea unei societãţi comerciale sau privatizarea unui activ în integralitatea sa.
(2) Vânzarea activelor prevãzute la alin. (1) se efectueazã pe baza de licitaţie cu strigare sau în plic, cu adjudecare la preţul de piata, în baza raportului dintre cerere şi oferta.
(3) Procedura prevãzutã la alin. (1) şi (2) se aplica şi în cazul perfectarii unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, având ca obiect utilizarea activelor aparţinând societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, dacã în contractul de leasing imobiliar nu s-a prevãzut altfel."
"Art. 27. - (1) Societãţile comerciale prevãzute în prezenta secţiune, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii, în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizeazã. În acest caz, din preţul de vânzare se scade valoarea investiţiilor, pe baza de raport de evaluare acceptat de pãrţi.
(2) Vânzarea se desfãşoarã cu avizul Fondului Proprietãţii de Stat."
Examinând cauza, Curtea constata ca textele de lege citate reglementeazã un segment din procesul de privatizare, component esenţial al reformei economice şi inevitabil în crearea unei adevãrate economii de piata, respectiv vânzarea de active de orice natura - în primul caz - şi vânzarea de active imobiliare date în locatie de gestiune sau închiriate ori încheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare asupra unor asemenea active - în cel de al doilea caz.
Ambele texte sunt aplicabile societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Potrivit acestor dispoziţii vânzarea activelor ori încheierea contractelor de leasing se poate face doar cu acordul, respectiv cu avizul Fondului Proprietãţii de Stat.
Textele de lege atacate nu contravin nici uneia dintre normele constituţionale invocate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate.
Astfel art. 4 din Constituţie consacra principiul general potrivit cãruia statul are ca fundament unitatea poporului şi arata criteriile care justifica considerarea ca discriminatoare a unei mãsuri: rasa, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea sau originea socialã. Acest principiu nu este aplicabil relaţiilor dintre instituţiile statului şi societãţile comerciale şi nici relaţiilor dintre actionarii societãţilor comerciale, persoane juridice şi persoane fizice.
Art. 16 alin. (1) din Constituţie consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Nici acest text constituţional nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre actionarii unei societãţi comerciale. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în practica sa ca art. 16 alin. (1) din Constituţie garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. În acest sens sunt deciziile sale: nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, şi nr. 18 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
<>Art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu contravin nici art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate şi consacra principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular. Patrimoniul societãţilor comerciale este constituit din bunuri şi valori proprietate privatã. Titularii acestei proprietãţi sunt societãţile comerciale. Pe de alta parte, actionarii îşi exercita drepturile în legatura cu patrimoniul societãţii comerciale prin hotãrâri adoptate în adunãrile generale, ordinare sau extraordinare, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, şi de statutul societãţii comerciale. Fiecare acţionar are dreptul sa participe la adunãrile generale, sa îşi exprime pãrerea şi votul în legatura cu orice problema în care adunarea generalã urmeazã sa adopte o hotãrâre. În aceasta privinta <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu face nici o discriminare. Este corect şi conform principiilor constituţionale ca valoarea votului fiecãrui acţionar sa fie direct proporţionalã cu numãrul acţiunilor deţinute. Statul sau autoritatea administraţiei publice locale nu poate participa nemijlocit la adunãrile generale ale actionarilor şi la adoptarea hotãrârilor acestora. De aceea drepturile lor de acţionar sunt exercitate prin reprezentare, potrivit prevederilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , de cãtre Fondul Proprietãţii de Stat, instituţie de interes public. Fondul Proprietãţii de Stat desemneazã, la rândul sau, reprezentanţi, persoane fizice, care iau parte la dezbaterile şi la adoptarea hotãrârilor adunãrii generale. Hotãrârile societãţilor comerciale fiind luate de adunãrile generale, este necesar ca şi Fondul Proprietãţii de Stat sa îşi mandateze reprezentanţii în acele adunãri generale. Acordul prealabil sau avizul cerut de textele de lege atacate reprezintã tocmai un asemenea mandat. Aceste prerogative ale Fondului Proprietãţii de Stat izvorãsc din dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , potrivit cãrora "Fondul Proprietãţii de Stat exercita în numele statului sau al autoritãţii administraţiei publice locale toate drepturile acţionarului la societãţile comerciale enumerate la art. 2". Modul de administrare a patrimoniului societãţilor comerciale şi înstrãinarea acestuia în condiţiile descrise mai sus constituie cerinţe ale economiei de piata. Promovarea prin hotãrârile adunãrilor generale a voinţei actionarilor majoritari nu aduce nici o ingradire libertãţii comerţului. Prin urmare nu se poate susţine nici ca s-ar infrange prevederile art. 134 din Constituţie.
Şi, în sfârşit, dispoziţiile <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu contravin nici prevederilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, în ceea ce priveşte ocrotirea proprietãţii, precum şi inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece este firesc ca statul sa stabileascã prin acte normative situaţia partii sale din patrimoniu şi sa dea mandat în acest sens instituţiei care îl reprezintã, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale, fãrã ca prin acestea sa se aducã atingere dreptului de proprietate al altor persoane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , ridicatã de Societatea Comercialã "Broadhurst Investments Limited" în Dosarul nr. 2.781/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
