Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 21 ianuarie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, prevazute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in ipoteza situatiilor tranzitorii generate de savarsirea faptelor sub imperiul legii vechi in materie (Legea nr. 87/1994 ) si judecarea acestora dupa intrarea in vigoare a legii noi
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 22 decembrie 2008
Dosar nr. 48/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a întrunit la data de 5 noiembrie 2007 în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la incidenţa cauzelor de nepedepsire sau reducere a pedepselor, prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza situaţiilor tranzitorii generate de sãvârşirea faptelor sub imperiul <>legii vechi în materie (Legea nr. 87/1994 ) şi judecarea acestora dupã intrarea în vigoare a legii noi.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, fiind prezenţi 89 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã poate beneficia de cauzele de impunitate sau de reducerea pedepsei prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 numai inculpatul aflat în situaţia în care, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, a fost judecat pentru o infracţiune de evaziune fiscalã prevãzutã de <>art. 9 din Legea nr. 241/2005 .
Fiind nevoie de timp mai îndelungat, în vederea deliberãrii, s-a amânat pronunţarea pentru astãzi, 21 ianuarie 2008, când
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã practicã unitarã în legãturã cu incidenţa cauzelor de nepedepsire sau reducere a pedepselor, prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul situaţiilor tranzitorii generate de sãvârşirea faptelor sub imperiul <>legii vechi în aceastã materie (Legea nr. 87/1994 ) şi judecate dupã intrarea în vigoare a legii noi.
Astfel, unele instanţe au considerat cã dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile şi infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 87/1994 , cu modificãrile ulterioare, prin combinarea dispoziţiilor mai favorabile din cele douã legi succesive.
Aceste instanţe şi-au fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 13 din Codul penal, potrivit cãrora "în cazul în care de la sãvârşirea infracţiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã", precum şi pe prevederile <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 , conform cãrora "în cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate".
Alte instanţe, dimpotrivã, au statuat cã, în astfel de situaţii, inculpatul beneficiazã de aceste cauze de impunitate sau de reducere a pedepsei numai în cazul în care, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, este judecat pentru o infracţiune de evaziune fiscalã prevãzutã de <>art. 9 din Legea nr. 241/2005 .
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, în conformitate cu principiul activitãţii legii penale, în art. 10 din Codul penal se prevede: "legea penalã se aplicã infracţiunilor sãvârşite în timpul cât ea se aflã în vigoare."
Din aceastã formulare datã principiului enunţat rezultã cã pentru toate infracţiunile se aplicã legea în vigoare în timpul sãvârşirii lor.
Existã însã cazuri când anumite infracţiuni sãvârşite sub legea veche sunt judecate sub imperiul legii noi.
Astfel de cazuri, de succesiune a legilor penale, genereazã situaţii tranzitorii ce impun o derogare fireascã de la principiul activitãţii legii penale.
Ca urmare, pentru asemenea situaţii, trebuie sã se recurgã la principiul subsidiar al aplicãrii legii penale mai favorabile.
Or, acest principiu impune aplicarea "legii" mai favorabile în ansamblu şi nu doar aplicarea unora dintre "dispoziţiile mai favorabile" ale acelei legi.
Ca atare, în raport cu principiul menţionat, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziţii mai favorabile dintr-o lege cu dispoziţii din altã lege, fiindcã în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecãtoreascã, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngãduit.
De aceea, în art. 13 din Codul penal este folositã expresia "legea mai favorabilã" şi nu dispoziţiile mai favorabile ale unei legi.
Pe lângã aceste reglementãri de principiu, mai trebuie avute în vedere şi particularitãţile dispoziţiilor <>Legii nr. 87/1994 şi ale <>Legii nr. 241/2005 .
Sub acest aspect este de observat cã prin <>art. 16 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale au fost abrogate expres atât <>Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificãrile ulterioare, cât şi <>art. 280 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Or, aceastã abrogare nu este identicã cu dezincriminarea cel puţin nu în totalitate întrucât unele fapte în discuţie au fost menţinute ca infracţiuni. Prin urmare, în materia enunţatã existã o continuitate a incriminãrii, fiind efectuatã doar o schimbare a sediului acesteia.
Spre deosebire de <>Legea nr. 87/1994 , prin noua <>Lege nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost lãrgitã sfera expresiei "contribuabil", extinzându-se totodatã şi aria faptelor incriminate ca "infracţiuni de evaziune fiscalã" sau ca "infracţiuni aflate în legãturã cu acestea".
Este adevãrat cã, preluând majoritatea infracţiunilor prevãzute în legea anterioarã, care se regãsesc în art. 4, art. 7 alin. (1) şi (2), <>art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi f) din Legea nr. 241/2005 , aceastã nouã lege nu a mai preluat şi faptele prevãzute în art. 10, art. 11 lit. a), art. 11 lit. b) teza I şi a III-a şi în <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 , care au fost astfel dezincriminate.
Mai mult, prin noua lege pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (nr. 241/2005) au fost instituite noi infracţiuni, una fiind de evaziune fiscalã [prevãzutã la art. 9 alin. (1) lit. g)], iar trei având legãturã cu infracţiunile de evaziune fiscalã (prevãzute în art. 3, 5 şi 8).
În fine, tot prin aceastã nouã lege a fost preluatã infracţiunea de stopaj la sursã, de la <>art. 280 din Legea nr. 53/2003 , fiind inclusã în categoria infracţiunilor având legãturã cu infracţiunile de evaziune fiscalã (art. 6).
Este semnificativ cã dispoziţiile <>Legii nr. 241/2005 referitoare la incriminarea faptelor de evaziune fiscalã şi a celor având legãturã cu evaziunea fiscalã nu conţin alte reglementãri de detaliu privind cauzele de nepedepsire şi de reducere a pedepselor decât cele cuprinse în art. 10 din aceastã lege.
Or, prin textele de lege arãtate se prevede cã "în cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei <<prevãzute de lege>> pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate", iar "dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã", şi, în fine, "dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar".
Aşa cum rezultã din reglementarea menţionatã, cauzele de nepedepsire şi cele de reducere a pedepselor la care se referã <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile numai "în cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege", iar nu şi de o altã lege.
O atare formulare limitativã este menitã ca, în raport cu principiile de drept penal unanim acceptate, sã fie restrânsã incidenţa cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor numai la infracţiunile de evaziune fiscalã prevãzute de <>art. 9 din Legea nr. 241/2005 , fiind excluse orice alte infracţiuni de la beneficiul reglementat prin art. 10 din aceastã lege.
A considera altfel, ar însemna ca, dupã caz, fie sã se depãşeascã limitele interpretãrii corecte impuse de conţinutul <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , prin care se stabileşte cã dispoziţiile sale sunt aplicabile numai "în cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege", fie sã se încalce prevederile art. 13 alin. 1 din Codul penal, referitoare la legea penalã mai favorabilã, prin care se instituie principiul potrivit cãruia "în cazul în care de la sãvârşirea infracţiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã", adicã în ansamblul ei, iar nu doar anumite dispoziţii mai favorabile rezultate din combinarea prevederilor mai multor legi succesive.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu referire la art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul faptelor sãvârşite sub imperiul <>Legii nr. 87/1994 şi al judecãrii lor dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din aceastã lege numai cei în sarcina cãrora s-a reţinut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, sãvârşirea unei infracţiuni fiscale prevãzute de <>art. 9 din Legea nr. 241/2005 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi stabilesc:
În cazul faptelor sãvârşite sub imperiul <>Legii nr. 87/1994 şi al judecãrii lor dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din aceastã lege numai cei în sarcina cãrora s-a reţinut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, sãvârşirea unei infracţiuni fiscale prevãzute de <>art. 9 din Legea nr. 241/2005 .
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 21 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
