Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 8 din 2 martie 1993 exceptia de neconstitutionalitate a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 privind taxele de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si asupra actelor de notariat si a serviciilor prestate de acestea si a art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , dupã prezentarea raportului şi având în vedere actele dosarului, deliberând, retine urmãtoarele: În dosarul nr. 281/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, reclamantul Petrosanu Ionel a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1295/1990 privind taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, precum şi asupra actelor de notariat şi a serviciilor prestate de acestea şi a <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , în baza cãrora a fost obligat la plata taxei de timbru de 250 lei. Reclamantul considera ca aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2) şi (4), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, solicita instanţei, la termenul din 7 octombrie 1992, sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea exceptiei invocate. Reclamantul solicita, totodatã, judecarea în fond a cauzei, opunandu-se suspendãrii. Reprezentantul pârâtului - Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale - nu se opune cererii reclamantului referitoare la excepţia de neconstituţionalitate. Deoarece încheierea de sesizare nu conţine opinia instanţei cu privire la excepţia invocatã şi în consecinta, Curtea, fãcând aplicatia art. 12 alin. 4 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare a solicitat completarea acesteia în sensul dispoziţiilor legale menţionate. Urmare solicitãrii Curţii, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, conformându-se dispoziţiilor <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , a opinat în sensul "...neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstituţionalitate invocate de reclamantul Petrosanu Ionel, în situaţia în care a achitat taxa de timbru prevãzutã de lege (...). De altfel, Sentinta nr. 199/1992, pronunţatã în dosarul nr. 213/1992, a rãmas definitiva prin respingerea recursului la Curtea Suprema de Justiţie, iar Sentinta civilã nr. 200/1992 se afla în recurs la aceeaşi instanta". Fiind sesizatã prin Încheierea Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, din 7 octombrie 1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
luând act de susţinerile reclamantului şi de poziţia instanţei de judecata, având în vedere prevederile <>art. 7 din Legea nr. 29/1990 , ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 1295/1990 , ale art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) şi ale <>art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile şi celelalte acte normative anterioare intrãrii sale în vigoare sunt abrogate în mãsura în care contravin prevederilor acesteia. Rezulta deci ca instanta de judecata, în scopul aplicãrii unei dispoziţii legale anterioare intrãrii în vigoare a Constituţie, este obligatã ca, în prealabil, pentru a stabili dacã aceasta prevedere mai este în vigoare sau a fost abrogatã, sa determine mãsura în care prevederea respectiva contravine Constituţiei. Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, prin completarea la Încheierea din 7 octombrie 1992, a exprimat opinia "neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstituţionalitate" a <>art. 7 din Legea nr. 29/1990 şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1295/1990 , deci considera aceste texte în vigoare. Fãcând aplicarea <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia neconstituţionalitatea unei legi se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, se justifica trimiterea exceptiei Curţii şi interesul reclamantului de a o susţine. Legea, în înţeles de act juridic, este supusã regulii "tempus regit actum", adicã regimului constituţional din perioada când a fost adoptatã, inclusiv în ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalitãţii sale. Contradictia unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia, fiind un aspect al conflictului de legi în timp, are drept consecinta abrogarea ei, totalã sau parţialã, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1295 din 13 decembrie 1990 , prin care se stabilesc taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, a fost emisã conform ordinii juridice existente înaintea adoptãrii Constituţiei, în baza abilitarii date Guvernului prin <>Legea nr. 36 din 7 decembrie 1990 privind autorizarea Guvernului de a stabili sau modifica taxe şi impozite. Sistemul delegarii legislative se pãstreazã şi în actuala Constituţie, fiind prevãzut de art. 114. Conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine acestei reguli constituţionale, delegarea legislativã însemnând, de fapt, abilitarea temporarã şi condiţionatã a Guvernului de a emite norme cu putere de lege, a cãror valoare juridicã este egala cu a legii, dacã sunt emise în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale existente în momentul emiterii lor; or, acesta este cazul în speta, hotãrârea în discuţie fiind adoptatã în baza <>Legii de abilitare nr. 36/1990 . În acest context, invocarea neconstitutionalitatii hotãrârii fata de art. 16 alin. (2) din Constituţie, conform cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege", apare ca fãrã obiect, ca şi invocarea art. 51 - "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" -, care stabileşte o îndatorire fundamentalã a cetãţenilor, şi anume aceea a cunoaşterii şi respectãrii legii. Pe de alta parte, <>Hotãrârea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine nici prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare", de vreme ce textul nu interzice emiterea, în condiţii strict determinate, a unor norme juridice şi de cãtre alte autoritãţi, care pot stabili, în cazul de fata, taxe şi impozite, situaţiile şi condiţiile în care acestea se datoreazã. Este adevãrat ca, potrivit art. 21 din Constituţie, "orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", dar acestea nu înseamnã ca accesul la justiţie trebuie sa fie considerat gratuit. Prin articolul menţionat nu se instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritãţile judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acţiunilor justiţiei, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. <>Art. 7 din Legea nr. 29/1990 este o norma de trimitere, în concordanta cu aceste prevederi constituţionale, prin care se stabileşte o limita maxima a taxei datorate în condiţiile legii. Constituţionalitatea acestei norme de trimitere este în afarã oricãrui dubiu. Art. 107 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia hotãrârile Guvernului se emit pentru organizarea executãrii legilor, nu are legatura cu situaţia analizata, deoarece hotãrârea trebuie apreciatã în raport cu ordonanţele Guvernului emise în temeiul art. 107 alin. (3), în timp ce alin. (4) al aceluiaşi articol, fata de care, de asemenea, este invocatã neconstituţionalitatea, stabileşte condiţiile procedurale şi formale cerute hotãrârilor şi ordonanţelor Guvernului, emise dupã 8 decembrie 1991. Normele emise cu respectarea condiţiilor impuse de ordinea juridicã, existente în momentul emiterii hotãrârii, nu pot fi considerate astãzi neconstituţionale. Referirea la art. 123 alin. (2) din Constituţie - "judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii" -, atunci când se invoca neconstituţionalitatea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1295/1990 şi a <>art. 7 din Legea nr. 29/1990 , nu este relevanta în cauza. În concluzie, Curtea Constituţionalã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Legea nr. 29/1990 şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1295/1990 fata de prevederile articolelor din Constituţie enunţate este vadit nefondata.
Pentru considerentele sus-menţionate, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A) c) şi al <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã, în unanimitate,
În numele legii DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulatã de reclamantul Petrosanu Ionel din Bucureşti, str. Compozitorilor nr. 16, bloc 16, sc. 4, ap. 1, sector 6, privind <>Hotãrârea Guvernului nr. 1295/1990 şi <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã la 2 martie 1993.
PREŞEDINTE, Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
