Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 18 octombrie 2010 privind recursul in interesul legii, cu privire la consecintele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi asupra activitatii dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 416 din 14 iunie 2011
Dosar nr. 8/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii şi sesizarea colegiului de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti cu privire la consecinţele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi asupra activitãţii dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 76 de judecãtori din 105 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.
Doamna judecãtor Elena Cîrcei a invocat excepţia inadmisibilitãţii recursului în interesul legii, învederând cã potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor. Or, a relevat cã, în considerentele deciziei vizate prin calea extraordinarã de atac, s-a statuat cã prevederile legale care au format obiectul abrogãrii continuã sã producã efecte.
Cu privire la excepţia invocatã, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arãtat cã recursul în interesul legii este admisibil, introducerea acestuia fiind determinatã de existenţa unei practici neunitare dupã publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007. În continuare a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale, pronunţatã în cadrul controlului de constituţionalitate, dispoziţiile art. 205-207 din Codul penal nu mai sunt în vigoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, apreciazã cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar în chestiunea dacã mai sunt în vigoare dispoziţiile art. 205-207 din Codul penal dupã publicarea Deciziei nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale, iar ca urmare constatã admisibilitatea recursului în interesul legii declarat în aceastã materie.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii şi sesizãrii colegiului de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, constatã urmãtoarele:
I. Prin art. 205 şi 206 din Codul penal, în vigoare pânã la modificarea şi completarea ce i s-a adus prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, au fost incriminate insulta şi calomnia, iar în cuprinsul art. 207 din acelaşi cod erau reglementate cazurile de admisibilitate a probei veritãţii pentru aceste douã infracţiuni.
Dispoziţiile de incriminare şi cele referitoare la proba veritãţii în cazul infracţiunilor de insultã şi calomnie au fost abrogate expres prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
II. Fiind sesizatã în aceastã materie, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând cã dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea şi completarea Codului penal sunt neconstituţionale.
S-a constatat cã abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal şi dezincriminarea, pe aceastã cale, a infracţiunilor de insultã şi de calomnie încalcã prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 din Constituţia României, republicatã, referitoare la unele valori garantate în statul de drept şi la principiul liberului acces la justiţie, corelat cu dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
S-a apreciat cã prin abrogarea celor 3 texte de lege din Codul penal a fost încãlcat şi principiul egalitãţii în drepturi prevãzut în art. 16 din Constituţie, contravenindu-se totodatã şi interdicţiei de lezare a demnitãţii, onoarei, vieţii particulare şi a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitãrii libertãţii de exprimare, astfel cum aceastã libertate este limitatã prin prevederile art. 30 alin. (6) şi (8) din Constituţia României, republicatã.
III. Ulterior publicãrii acestei decizii a Curţii Constituţionale, instanţele judecãtoreşti au pronunţat hotãrâri prin care au soluţionat în mod diferit chestiunea de drept dacã mai sunt în vigoare dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe au apreciat cã dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal continuã sã fie în vigoare, invocând în acest sens caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi considerând, totodatã, cã dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au încetat sã mai existe din moment ce Parlamentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune de acord reglementãrile din acest text de lege, constatat neconstituţional, cu prevederile corespunzãtoare din Constituţie.
S-au invocat, în acest sens, prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, în conformitate cu care "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei", iar "Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Au fost invocate şi dispoziţiile cu conţinut similar ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, subliniindu-se cã prin alin. (1) din acelaşi articol se mai precizeazã cã "Decizia prin care se constatã neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare este definitivã şi obligatorie".
S-a motivat, în sprijinul punctului de vedere menţionat, cã şi în raport cu reglementãrile din legea organicã a Curţii Constituţionale se impune sã se considere cã, în caz de constatare a neconstituţionalitãţii unor dispoziţii legale de abrogare, acele dispoziţii îşi înceteazã aplicabilitatea, iar prevederile legale abrogate printr-o dispoziţie constatatã neconstituţionalã continuã sã fie active şi sã producã efecte.
În acest sens, a fost invocatã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007, prin care a fost exprimat acelaşi punct de vedere.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal nu mai sunt în vigoare, pronunţând soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. b din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, de respingere a plângerilor formulate în cadrul procedurii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Aceste instanţe şi-au motivat soluţiile învederând cã încetarea efectelor juridice ale unei norme de abrogare, ca urmare a constatãrii neconstituţionalitãţii acesteia, nu determinã automat şi reintrarea în vigoare a dispoziţiilor din acea normã abrogatã de legiuitor.
S-a învederat cã o asemenea modalitate de reîncriminare a faptelor ar contraveni prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã la 21 aprilie 2010, potrivit cãrora "Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv" şi "Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sã se repunã în vigoare actul normativ iniţial".
S-a apreciat cã a atribui Curţii Constituţionale prerogativa de a repune în vigoare dispoziţii legale de incriminare abrogate ar însemna sã i se recunoascã acestei autoritãţi un rol legislativ activ, ceea ce ar contraveni însãşi reglementãrilor din propria sa lege organicã, inclusiv prevederilor de ordin constituţional existente în materie.
Ca urmare, s-a conchis, în argumentarea celui de-al doilea punct de vedere, cã reincriminarea faptelor de insultã şi de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei de abrogare a textelor de lege prin care cele douã fapte erau incriminate ar fi în neconcordanţã şi cu principiul legalitãţii incriminãrii consacrat prin Constituţie şi validat prin Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
IV. Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, prin art. 23 alin. (12) din Constituţia României, republicatã, se prevede, cu valoare de principiu ce garanteazã inviolabilitatea libertãţii individuale, cã "Nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii", iar în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. h) din aceeaşi lege fundamentalã, infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã.
Mai este de subliniat cã tot prin Constituţia României, republicatã, la art. 61 alin. (1), s-a prevãzut cã "Parlamentul este [] unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Pe de altã parte, este de observat cã, în raport cu reglementarea de la art. 7 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost sãvârşitã, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional".
Referindu-se la noţiunea de "drept", utilizatã în acest text din Convenţie, Curtea Europeanã a explicat cã o atare noţiune cuprinde în primul rând normele de ordin legislativ, care trebuie sã îndeplineascã anumite condiţii de accesibilitate şi previzibilitate. S-a considerat în acest sens cã, pentru a fi îndeplinitã condiţia privind accesibilitatea pentru cetãţeni, este suficient ca legea sã fie publicatã şi previzibilã sub aspectul conţinutului, adicã modul în care este formulatã, termenii folosiţi şi condiţiile impuse a fi respectate sã permitã oricãrei persoane sã-i poatã anticipa toate efectele.
Or, din moment ce, dupã abrogarea dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, faptele de insultã şi de calomnie nu au mai fost reincriminate, este evident cã, în ansamblul lor, persoanele cãrora li se adreseazã legea nu au posibilitatea sã cunoascã reintrarea acelor fapte în sfera ilicitului penal, pentru a-şi adapta în mod corespunzãtor conduita, spre a nu intra sub incidenţa rãspunderii penale.
Este semnificativ cã prin însãşi dispoziţiile preliminare ale actualului Cod penal, reglementându-se principiul legalitãţii incriminãrii, s-a înscris la art. 2 cã "legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplicã infracţiunilor şi mãsurile ce se pot lua în cazul sãvârşirii acestor fapte".
De aceea, câtã vreme faptele de insultã şi de calomnie, dezincriminate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, nu au mai fost reincriminate de puterea legiuitoare, singura abilitatã într-un stat de drept sã o facã, nu se poate considera cã faptele respective ar constitui infracţiuni şi cã textele de lege abrogate în care erau incriminate ar fi reintrat în vigoare.
Prin urmare, neexercitarea de cãtre Parlament a prerogativei de a reexamina textul de lege, considerat neconstituţional, nu poate conduce univoc la soluţia de suplinire a acestei puteri esenţiale în cadrul statului de drept şi la emiterea în numele ei, de cãtre o altã autoritate, a unei dispoziţii de abrogare, un asemenea procedeu fiind inadmisibil şi în raport cu prevederea înscrisã în art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicatã, prin care s-a stabilit, cu valoare de neînlãturat pentru tehnica legislativã, cã "nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sã se repunã în vigoare actul normativ iniţial".
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã au încetat sã mai fie în vigoare normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din acelaşi cod privind proba veritãţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, în sensul cã:
Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritãţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 18 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
