Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Adrian Ciornei a transmis la dosarul cauzei o notã scrisã prin care solicitã judecarea de urgenţã a cauzei, precum şi respingerea, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.322/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sf. Treime" din Iaşi într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul s-a limitat la a arãta expres criteriile de acordare a suspendãrii actului administrativ atacat doar în cazul prevãzut la art. 14, nu şi în cel reglementat la art. 15, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) fac trimitere la art. 14 alin. (2) şi (4), excluzând astfel aplicabilitatea criteriilor prevãzute de art. 14 alin. (1). În aceastã situaţie, posibilitatea suspendãrii actului atacat, conform <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , este arbitrarã, judecãtorul fiind lipsit de criteriile legale obiective care sã asigure dreptul pãrţilor la o judecatã echitabilã, într-un cadru legislativ coerent şi precis. Mai mult, mãsura suspendãrii actului conform <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , deşi este discreţionarã, arbitrarã, imprecisã şi subiectivã, este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspendã executarea, punând astfel pãrţile în situaţia de a nu beneficia de un proces echitabil şi de egalitate în faţa legii.
Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiatã, întrucât critica nu priveşte un aspect de constituţionalitate, ci o presupusã omisiune de reglementare de cãtre legislativ. De altfel, aratã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã respingând excepţia de neconstituţionalitate (<>Decizia nr. 673/2006 ).
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând în sprijinul opiniei sale deciziile Curţii Constituţionale nr. 692/2005, 464/2006, 673/2006, 939/2006 şi 371/2007.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, iar potrivit art. I pct. 21 şi 22 din aceastã lege, art. 15 a cãpãtat urmãtoarea redactare:
"Art. 15. - Solicitarea suspendãrii prin acţiunea principalã
(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) la care se referã alin. (2) al <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au urmãtorul conţinut:
"Art. 14. - Suspendarea executãrii actului: [...]
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai mule cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţionalã constatã cã, deşi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost supus unor modificãri legislative ulterior invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativã de principiu, referitoare la suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pe cale separatã sau prin acţiunea principalã, s-a menţinut şi în actuala redactare a textului legal criticat.
Astfel, se constatã cã, prin <>Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Pentru argumentele acolo expuse şi care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, Curtea, respingând excepţia, a reţinut, de principiu, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
