Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 798 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art.13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 30 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 13 lit. a) şi <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Spaţii" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 3.611/113/2007 al Tribunalului Brãila Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , indicã, în sprijinul opiniei formulate, <>Decizia nr. 488/2008 a Curţii Constituţionale. Referitor la textele de lege criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, aratã cã acestea se aplicã în mod unitar tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, astfel cã nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, consfinţit de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Problemele invocate de autorul excepţiei ţin de o pretinsã aplicare abuzivã a acestora, ceea ce nu constituie, însã, reale argumente pentru susţinerea neconstituţionalitãţii unui text de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.611/113/2007, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 13 lit. a) şi <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Spaţii" S.R.L. Galaţi într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei licitaţii organizate de Consiliul Judeţean Brãila privind concesionarea unei suprafeţe de teren.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , prin instituirea procedurii prealabile obligatorii, împiedicã accesul liber la justiţie, deoarece, practic, se întârzie soluţionarea pe calea contenciosului administrativ a unor plângeri, care, de regulã, nu sunt soluţionate favorabil de cãtre autoritatea publicã emitentã.
Prevederile <>art. 13 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 , care consacrã transparenţa ca unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune, precum şi modalitatea sa de punere în practicã, adicã prin punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune, încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta deoarece textul asigurã o transparenţã limitatã doar la punerea la dispoziţie a informaţiilor/caietului de sarcini, fãrã a se preocupa şi de etapele ulterioare, cum ar fi momentul deschiderii plicurilor şi analiza ofertelor, ceea ce atrage suspiciunea ofertanţilor şi poate crea posibilitãţi de fraudare a licitaţiei sau de favorizare a unuia dintre ofertanţi.
Dispoziţiile art. 38 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã contravin, la rândul lor, principiului egalitãţii, prin aceea cã deschid calea unor fraude şi abuzuri. Astfel, concedenţii abuzeazã, de regulã, de posibilitatea legalã de a cere clarificãri despre o ofertã sau alta ori completãri a acesteia şi solicitã acordarea unor termene pentru continuarea licitaţiilor pentru un ofertant care nu a depus un act cerut de caietul de sarcini şi regulamentul licitaţiei, ceea ce creeazã privilegii şi discriminãri unor ofertanţi agreaţi de aceştia, în defavoarea celorlalţi.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, procedura prealabilã, instituitã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , nu este de naturã sã îngrãdeascã liberul acces la justiţie, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>deciziile sale nr. 188/2004 şi nr. 10/2008. Faptul cã dispoziţiile <>art. 13 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 nu asigurã transparenţa pe tot parcursul licitaţiei, aşa cum doreşte autorul excepţiei, reprezintã, cel mult, obiectul unor modificãri legislative, nicidecum al analizei efectuate de Curtea Constituţionalã. De asemenea, referitor la critica privind neconstituţionalitatea art. 38 din aceeaşi ordonanţã, se aratã, pe de o parte, cã orice pretins abuz poate fi reclamat, iar pe de altã parte, chiar dacã în fapt s-ar proceda de maniera expusã de autorul excepţiei, acest aspect nu este un argument pentru neconstituţionalitatea textului de lege, acesta necuprinzând, în sine, nicio normã care sã instituie un mijloc legal de abuz.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege examinate sunt constituţionale. Astfel, aşa cum a statuat constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu <>deciziile nr. 220/2004 şi nr. 96/2007, instituirea unei proceduri administrative prealabile nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala neîngrãdit de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. De asemenea, nici dispoziţiile art. 13 lit. a) şi ale <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 nu încalcã principiul egalitãţii, în condiţiile în care art. 38 alin. (2) precizeazã: "Concedentul nu are dreptul ca prin clarificãrile ori completãrile solicitate sã determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant." În plus, apreciazã cã susţinerile autorului excepţiei vizeazã aspecte legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, ceea ce nu intrã în sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin <>art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 13 lit. a) şi ale <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 :
"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.";
- Art. 13 lit. a) şi <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 :
- Art. 13 lit. a): "Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt: a) transparenţa - punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune; (...)";
- Art. 38: "(1) Pe parcursul aplicãrii procedurii de atribuire, concedentul are dreptul de a solicita clarificãri şi, dupã caz, completãri ale documentelor prezentate de ofertanţi pentru demonstrarea conformitãţii ofertei cu cerinţele solicitate.
(2) Concedentul nu are dreptul ca prin clarificãrile ori completãrile solicitate sã determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi ale art. 21 privind liberul acces la justiţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Cât priveşte prevederile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , Curtea Constituţionalã are o bogatã jurisprudenţã care rãspunde aceloraşi critici de neconstituţionalitate formulate şi în prezenta cauzã. De exemplu, prin <>Decizia nr. 903 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, şi <>Decizia nr. 488 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a stabilit, în esenţã, cã instituirea unei proceduri administrative prealabile nu constituie o îngrãdire a accesului liber la justiţie.
Curtea constatã cã, în lipsa unor elemente noi relevate în prezenta cauzã, argumentele reţinute în deciziile menţionate, precum şi soluţia de respingere a excepţiei îşi menţin valabilitatea şi în aceastã cauzã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. a) şi <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, Curtea constatã urmãtoarele:
Autorul excepţiei considerã cã prevederile art. 13 lit. a) din ordonanţã, care consacrã transparenţa ca unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune, precum şi modalitatea de realizare, adicã prin punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune, încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Susţine cã transparenţa este insuficient asiguratã deoarece se limiteazã numai la faza de informare a persoanelor interesate, fãrã sã acopere şi etapele ulterioare, cum ar fi deschiderea plicurilor şi analiza ofertelor.
Curtea reţine cã o asemenea criticã de neconstituţionalitate este însã neîntemeiatã.
Principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevãzut de art. 16 din Constituţie, presupune ca aceştia sã beneficieze de acelaşi tratament juridic dacã se aflã în aceeaşi situaţie, dupã cum tratamentul juridic va fi diferit, dacã situaţiile în care se aflã sunt obiectiv şi raţional deosebite. Prin urmare, principiul transparenţei procedurii de atribuire a contractelor de concesiune, constând în punerea la dispoziţia celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea acestei proceduri, îi priveşte deopotrivã pe toţi cei interesaţi, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Ceea ce criticã autorul excepţiei, şi anume lipsa unei reglementãri care sã vizeze asigurarea transparenţei pe parcursul derulãrii întregii proceduri de atribuire a contractelor de concesiune, nu constituie însã un argument de neconstituţionalitate a textului de lege examinat, aceasta fiind, cel mult, o problemã ce intrã în sfera competenţelor autoritãţii legislative, şi nu a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 faţã de exigenţele aceluiaşi principiu al egalitãţii, Curtea constatã cã nici aceasta nu este întemeiatã. Faptul cã legea prevede posibilitatea concedentului ca, pe parcursul aplicãrii procedurii de atribuire, acesta sã solicite clarificãri sau, dupã caz, completãri ale documentelor prezentate de ofertanţi nu determinã, eo ipso, o încãlcare a principiului egalitãţii şi nu determinã apariţia unor situaţii discriminatorii, atât timp cât, teoretic, oricãrui ofertant i se poate solicita acest lucru. Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi articol criticat precizeazã: "Concedentul nu are dreptul ca prin clarificãrile ori completãrile solicitate sã determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant", ceea ce reprezintã garanţia legalã împotriva favorizãrii unuia sau altuia dintre ofertanţi şi a sãvârşirii de eventuale abuzuri.
Ceea ce, din nou, criticã autorul excepţiei, şi anume apariţia, în practicã a unor situaţii abuzive din partea concedenţilor, nu constituie un argument pentru neconstituţionalitatea textului, ci reprezintã chestiuni de fapt de resortul organelor abilitate în drept a le soluţiona.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 13 lit. a) şi <>art. 38 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Spaţii" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 3.611/113/2007 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
