Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 797 din 27 septembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 7 alin. (3) si (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 797 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mihaela Florea în Dosarul nr. 3.791/109/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei prin avocat Ilie Stan, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, şi partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic Ada Marinescu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. În acest sens, aratã cã tratamentul juridic aplicat terţilor în ceea ce priveşte termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ împotriva unui act administrativ unilateral este identic cu cel aplicabil destinatarului acelui act, în condiţiile în care cele douã categorii de persoane se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce determinã instituirea unei discriminãri negative a categoriei terţilor şi blocheazã accesul lor liber la justiţie. Apreciazã cã, în condiţiile în care instanţa de judecatã respinge ca tardiv introdusã o astfel de acţiune judecãtoreascã formulatã de un terţ pãgubit peste termenul de 6 luni prevãzut de textele de lege criticate, acestea sunt neconstituţionale.
Reprezentantul pãrţii Inspectoratul de Stat în Construcţii solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã aceasta este soluţia pronunţatã în mod constant de Curtea Constituţionalã în materie, şi care se impune a fi menţinutã şi în prezenta cauzã, în lipsa unor elemente noi de naturã a justifica schimbarea acesteia.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.791/109/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Mihaela Florea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins o acţiune în anulare a unei autorizaţii de construire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale menţionate sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 21, privind egalitatea în drepturi, respectiv liberul acces la justiţie. Fãcând referire la datele concrete din speţa în care are calitatea de reclamant, autorul aratã cã textele sunt "cel puţin" ambigue şi neconstituţionale în mãsura în care interpretarea datã de instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea litigiului pe fond este în sensul respingerii unei plângeri prealabile ca tardiv introdusã, şi aceasta în condiţiile în care - aşa cum e cazul de faţã - prescripţia dreptului la acţiune a început sã curgã înainte ca dreptul la acţiune sã se fi nãscut în mod efectiv. În aceste condiţii, persoana vãtãmatã printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept poate sã ia cunoştinţã de existenţa respectivului act la o datã ulterioarã termenului prevãzut de <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 . Menţioneazã cã actul administrativ vãtãmãtor, nefiind supus vreunei forme de publicitate, i-a fost adus la cunoştinţã "abia dupã ce intimata a început sã demareze lucrãrile de construcţie în baza lui". Astfel, autorizaţia de construire, având o valabilitate mai mare decât termenul de prescripţie prevãzut de <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , permite beneficiarului sãu sã demareze lucrãrile dupã ce, în prealabil, a aşteptat sã treacã cele 6 luni în care terţii vãtãmaţi ar putea ataca actul.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Textele de lege criticate nu conţin norme de naturã sã creeze un regim discriminatoriu pentru unele sau altele dintre subiectele de drept care sunt obligate sã parcurgã procedura prealabilã, termenul de prescripţie de 6 luni de la data emiterii actului fiind aplicabil tuturor acestor subiecte de drept, potrivit principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie. De asemenea, nu se poate reţine pretinsa contradicţie faţã de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece procedura prealabilã prevãzutã de legea contenciosului administrativ nu este o jurisdicţie specialã administrativã, iar parcurgerea ei într-un termen de prescripţie nu afecteazã în niciun fel accesul persoanei vãtãmate la justiţie. În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu normele constituţionale ale art. 52, care consacrã exercitarea dreptului persoanei vãtãmate printr-un act administrativ în condiţiile şi limitele stabilite prin legea organicã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece aceste reglementãri se aplicã deopotrivã tuturor persoanelor care se considerã vãtãmate prin actul administrativ. În plus, prevederile criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã se stabilesc de lege. Or, prin Decizia Plenului nr. I din 8 februarie 1994, Curtea Constituţionalã a stabilit cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, dar numai în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Totodatã, se aratã în punctul de vedere cã textele de lege criticate au mai fost examinate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, de exemplu <>Decizia nr. 569 din 9 septembrie 2006 , prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 nu sunt de naturã sã îngrãdeascã accesul liber al pãrţilor la instanţã, iar normele pe care le conţin se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza acestora, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Mai mult, textele legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 7 - Procedura prealabilã: "(3) Este îndreptãţitã sã introducã plângere prealabilã şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7).
(7) Plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevãd dreptul persoanei vãtãmate într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, sã introducã plângere prealabilã din momentul în care a luat cunoştinţã de existenţa actului, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7) al aceluiaşi articol.
Examinând critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 faţã de prevederile art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã este neîntemeiatã. Aceasta deoarece textul de lege menţionat, prin însãşi conţinutul sãu normativ, garanteazã, în condiţii identice, accesul liber la justiţie al oricãrei persoane vãtãmate printr-un act administrativ, cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Analizând însã prevederile art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege, Curtea constatã cã susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului liberului acces la justiţie sunt întemeiate, urmând a admite excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit acestor dispoziţii legale, plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul de 30 de zile de la data comunicãrii actului - termen prevãzut de alin. (1) al art. 7 dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, acest termen fiind un termen de prescripţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincţie între calitatea persoanei vãtãmate printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, şi anume dacã aceasta este însuşi destinatarul actului sau are calitatea de terţ faţã de acesta. Fãrã a opera o diferenţiere în acest sens, textul de lege prevede acelaşi termen de 6 luni de la emiterea actului în care poate fi atacat actul administrativ. Or, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terţilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel încât aceştia nu au posibilitatea realã de a cunoaşte existenţa de la data emiterii lui. Acest act este adus la cunoştinţã doar destinatarului sãu prin comunicare. Aşa fiind, terţii persoane vãtãmate într-un drept al lor sau într-un interes legitim se gãsesc în imposibilitatea obiectivã de a cunoaşte existenţa unui act administrativ adresat altui subiect de drept. Întrucât dispoziţiile <>art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiţioneazã îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plângerii prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, într-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident cã accesul la instanţã al acestor categorii de persoane este practic blocat. Instanţa de judecatã va respinge cererea ca tardiv introdusã, în condiţiile în care reclamantul a luat cunoştinţã de existenţa actului ulterior prescrierii termenului de 6 luni de la data emiterii acestuia. Or, potrivit art. 21 din Constituţie, "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime". Este adevãrat cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de judecatã, iar în considerarea unor situaţii deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, însã norma constituţionalã menţionatã nu justificã reglementarea unor prevederi legale care sã aibã ca efect încãlcarea unui drept.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat constant Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra Germaniei, 2001, precum şi Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006.
Totodatã, Curtea constatã cã, prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificatã şi completatã, unele dintre aceste modificãri vizând, spre exemplu, dispoziţiile art. 11 referitoare la termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ. Astfel, dacã în vechea redactare aceste dispoziţii prevedeau, la alin. (2), cã, pentru motive temeinice, cererile pot fi introduse şi peste termenul de 6 luni stabilit la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în noua redactare, ca urmare a modificãrilor menţionate, textul de lege prevede ca limitã a termenului de introducere a cererii termenul de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz. Aşa fiind, Curtea constatã cã, în cazul termenelor legale pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, legiuitorul a intervenit pentru a corecta reglementãrile anterioare, urmând însã, ca şi în cazul termenelor legale specifice procedurii prealabile, prevãzute de <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , sã procedeze în acelaşi sens, pentru îndepãrtarea viciului de constituţionalitate şi armonizarea prevederilor legii în ansamblul sãu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mihaela Florea în Dosarul nr. 3.791/109/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constatã cã textul de lege este neconstituţional în mãsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplicã plângerii prealabile formulate de persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

----


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016