Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 796 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TAXI REAL" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde avocat Sorin Ovidiu Drãgan pentru autorul excepţiei şi partea Societatea Comercialã "Fidascom Impex" - S.R.L. din Bucureşti, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul apãrãtorului pãrţilor prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 impun anumite criterii de limitare nejustificatã a numãrului de autorizaţii taxi acordate, de naturã sã afecteze principiile economiei de piaţã şi sã determine scãderea calitãţii serviciilor, limitarea posibilitãţilor de a alege a consumatorilor, scãderea nivelului de trai al salariaţilor care presteazã activitatea de taximetrie şi crearea unor societãţi de profil dominante pe piaţã, care pot exercita influenţe asupra autoritãţilor locale competente a acorda autorizaţiile de transport în regim de taxi. În concluzie, susţine cã atât redactarea, cât şi modul de aplicare a prevederilor legale criticate sunt neconstituţionale, în acest sens fiind şi opiniile Consiliului Concurenţei şi ale Guvernului, pe care reprezentantul pãrţilor prezente le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public susţine cã <>Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere reprezintã cadrul legal pentru asigurarea accesului la aceastã activitate, care are natura unui serviciu public. Or, art. 45 din Constituţie, pretins a fi încãlcat, garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii, ceea ce constituie chiar obiectul de reglementare a dispoziţiilor art. 14 din legea criticatã. În concluzie, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "TAXI REAL" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect obligarea pârâţilor Primãria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti la emiterea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 - "Libertatea economicã", ale art. 47 - "Nivelul de trai" şi ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", prin aceea cã limiteazã numãrul maxim de autorizaţii taxi pe care autoritãţile administraţiei publice locale le vor emite. Astfel, aratã cã dimensionarea activitãţii de transport public local de persoane realizate în regim de taxi de cãtre administraţiile publice locale nu se justificã într-o economie de piaţã şi conduce la scãderea nivelului de trai a cetãţenilor care alcãtuiesc grupul de salariaţi care presteazã astfel de activitãţi.
În plus, menţioneazã, pe de o parte, cã opinii în sensul neconstituţionalitãţii <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 aparţin şi Consiliului Concurenţei, iar pe de altã parte, cã textul legal criticat nu contravine doar normelor constituţionale indicate, ci încalcã şi "principiile economiei europene", fiind un "obstacol în calea integrãrii".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textul legal criticat este constituţional. În acord cu prevederile art. 45 din Constituţie, dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 reglementeazã condiţiile şi limitele exercitãrii unei anumite activitãţi economice şi a liberei iniţiative în materia transportului în regim de taxi, cu respectarea unor cerinţe specifice şi a unor limite rezonabile şi justificate, având în vedere factori cum sunt poluarea sau suprglomerarea traficului, care pun în pericol sãnãtatea publicã, dreptul la un mediu sãnãtos sau drepturile cetãţenilor, drepturi garantate prin Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere prin care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Susţine, în esenţã, cã activitatea de transport în regim de taxi prezintã interes public prin însãşi specificul ei, astfel cã exigenţele legale avute în vedere pentru dimensionarea acestei activitãţi constituie criterii obiective care se impun tocmai în scopul protejãrii interesului public. Ca atare, nu se poate reţine cã prevederile instituind aceste exigenţe contravin principiului libertãţii economice, prevãzut de art. 45 din Constituţie, sau cã încalcã dispoziţiile art. 53 din aceasta, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 sunt constituţionale. Articolul 45 din Legea fundamentalã garanteazã libera iniţiativã şi activitatea economicã numai dacã acestea sunt exercitate în condiţiile legii. Or, textul de lege criticat stabileşte astfel de limite, fãrã ca acestea sã reprezinte o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, contrarã prevederilor art. 53 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. Din motivarea autorului excepţiei rezultã însã cã în realitate acesta a avut în vedere doar prevederile alin. (1), (2) şi (3) ale art. 14 din lege, astfel cã asupra acestor dispoziţii se va pronunţa Curtea Constituţionalã. De asemenea, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale cu prezenta cauzã, <>Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 265/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. În actuala redactare, dispoziţiile art. 14 alin. (1), (2) şi (3), astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 16 din Legea nr. 265/2007 , au urmãtorul conţinut:
"(1) Activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionatã în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, dupã caz.
(2) Autoritãţile administraţiilor publice locale şi ale municipiului Bucureşti, prin hotãrâri ale consiliilor respective, cu consultarea asociaţiilor profesionale reprezentative, definite la art. 54, stabilesc numãrul maxim de autorizaţii taxi, necesar pentru executarea transportului în regim de taxi, pentru o perioadã de 5 ani, dupã urmãtoarele criterii minimale:
a) gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, dupã caz, asigurând echilibrul care se impune între acestea;
b) norma cuprinsã la art. 13 lit. j);
c) gradul de poluare;
d) cererea şi oferta permanente;
e) gradul de aglomeraţie în trafic;
f) promovarea tipurilor de transport mai puţin poluante.
(3) Numãrul maxim de autorizaţii taxi care pot fi atribuite pentru o perioadã datã se poate stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum şi în urma consultãrii asociaţiilor profesionale reprezentative."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 - "Libertatea economicã", ale art. 47 - "Nivelul de trai" şi ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Activitatea de transport în regim de taxi reprezintã, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinatã a completa activitatea de transport public organizatã la nivelul autoritãţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implicã, astfel cã limitarea, prin lege, a numãrului de autorizaţii taxi este pe deplin justificatã în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertãţi.
Competenţa de atribuire a autorizaţiilor taxi revine în mod firesc autoritãţilor locale, acestea fiind singurele în mãsurã a aprecia, prin studii de specialitate, necesitãţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane. Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 38/2003 nu impun o limitã absolutã a numãrului maxim de autorizaţii taxi, alin. (4) al aceluiaşi articol prevãzând posibilitatea ca raportul de 4 autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori sã fie depãşit, cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative şi dacã studiile de specialitate realizate de autoritatea localã indicã un necesar mai mare.
De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeaşi manierã prestarea oricãrei activitãţi care implicã interesul public, cum sunt, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc., fãrã a leza principiul economiei de piaţã şi al liberei concurenţe. Acesta este şi sensul prevederilor constituţionale ale art. 45, potrivit cãrora "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate".
În concluzie, Curtea constatã cã dimensionarea activitãţii de taximetrie se realizeazã prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar competenţa de atribuire în concret revine autoritãţilor locale, care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piaţã (utilizând, deci instrumentul cererii şi al ofertei) şi cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea unui numãr de autorizaţii care sã depãşeascã raportul de 4 autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege.
Cât priveşte însã modalitãţile efective de aplicare a textelor de lege criticate şi procedura de atribuire a autorizaţiilor taxi între operatorii de transport de pe piaţã de cãtre autoritãţile competente, Curtea constatã cã aceste aspecte reprezintã chestiuni de fapt asupra cãrora nu are competenţa de a se pronunţa.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în acelaşi sens, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere prin <>Decizia nr. 394 din 5 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.079 din 11 noiembrie 2004, ale cãrei considerente se menţin şi în cauza de faţã, în lipsa unor elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TAXI REAL" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
